Pe 20 septembrie 2026 se împlinesc 52 de ani de la inaugurarea Transfăgărășanului (DN 7C), șoseaua montană care traversează Masivul Făgăraș și leagă regiunile istorice Transilvania și Muntenia. Traseul urcă din Cârțișoara spre Cascada Bâlea și lacul Bâlea, ajungând peste 2.000 de metri, trece prin tunelul Bâlea–Capra și coboară pe versantul sudic spre Valea Argeșului, Lacul Vidraru și zona Arefu.
Tronsonul montan are aproximativ 90 de kilometri între Cârțișoara (județul Sibiu) și Arefu–Barajul Vidraru (județul Argeș). Construcția, începută la sfârșitul anilor ’60 și inaugurată la 20 septembrie 1974, a fost una dintre cele mai complexe lucrări rutiere din România secolului XX, realizată în mare parte cu mobilizarea masivă a militarilor.
Armata a fost însărcinată cu lucrările, iar militarii în termen care au participat au fost etichetați în presa vremii „Detașamentul sfarmă-piatră”. Pe șantier s-au folosit dinamita în numeroase operațiuni pentru dislocarea stâncilor, iar muncitorii au înfruntat ierni grele, viscole puternice și avalanșe. În iarna 1973, un viscol a blocat 180 de persoane în căldarea Bâlea, iar evacuarea a implicat utilaje tractate și intervenții riscante.
Cea mai importantă lucrare de artă de pe traseu este tunelul Bâlea–Capra, săpat prin creastă la altitudini de peste 2.000 m; proiectarea și execuția au impus măsurători în condiții de alpinism și adaptări ale proiectului în timpul lucrului. Excavarea tunelului, realizată în schimburi, a fost finalizată mai repede decât prevedea planul inițial.
La realizarea galeriei s-au dislocat zeci de mii de metri cubi de rocă, iar transportul și montarea echipamentelor în zone greu accesibile au fost frecvente. După deschidere, Transfăgărășanul a devenit și o rută turistică importantă: serpentinele, copertinele de protecție împotriva avalanșelor, zidurile de sprijin și canalele de scurgere arată amploarea lucrărilor necesare pentru a menține drumul funcțional în mediul alpin.
Zona Bâlea păstrase, anterior construcției, un caracter mai puțin tulburat de om, cu cabane și poteci montane folosite de păstori şi alpinişti. Numele locului e legat și de figura lui Gheorghe Cârțan, „Badea Cârțan”, originar din Cârțișoara, cunoscut pentru drumurile sale prin Europa și pentru trecerea clandestină a potecilor din Făgăraș.
Lucrările finale de asfaltare a Transfăgărășanului au continuat după inaugurare, iar drumul a rămas un reper al ingineriei montane din România, apreciat atât pentru importanța strategică inițială, cât și pentru valoarea turistică pe care o are astăzi.
Comentarii recente