În Săpânța, Maramureș, cimitirul local a devenit cunoscut pentru crucile din lemn vopsite viu, scenele sculptate şi epitafurile în versuri care conturează viaţa celor îngropaţi. Fiecare cruce înfăţişează ocupaţia, familia, pasiunile sau împrejurările morţii şi este însoţită de texte scrise adesea la persoana întâi, în graiul popular al zonei.
Tradiţia a început aproape acum un secol, când Stan Ioan Pătraş, născut în 1908, a început să sculpteze cruci şi, în 1935, a introdus ideea de a lărgi partea de jos a crucilor pentru a include imagini şi texte. Pătraş a realizat, potrivit tradiţiei locale, peste 700 de cruci şi a murit în 1977; mormântul său se află în mijlocul cimitirului.
Crucile, dominate de celebrul „albastru de Săpânța” şi completate cu verde, galben, roşu şi negru, înfăţişează ţărani, învăţători, copii, militari sau meserii precum brutăreasa sau ţesătoarea. Epitafurile variază de la emoţionant la ironic, unele povestind vicii, iar altele transformând în glumă relaţii familiale.
Turismul a crescut considerabil: aproximativ 50.000 de vizitatori din întreaga lume vin anual să vadă Cimitirul Vesel. În sat au apărut magazine de suveniruri şi restaurante, iar accesul la cimitir se face pe bază de taxă de vizitare.
Moştenirea artistică continuă prin meşteri locali precum Dumitru Pop, care lucrează lemnul de stejar şi păstrează combinaţia dintre sculptură, pictură şi versuri. Casa şi atelierul lui Stan Ioan Pătraş, situate lângă cimitir, păstrează obiecte şi sculpturi ale artistului.
Contextul istoric al satului este mult mai vechi: urme de locuire există din neolitic şi epoca bronzului, iar prima atestare documentară apare în 1373 sub numele Zapancha. De-a lungul secolelor, comunitatea a evoluat prin activităţi economice locale şi prin multiple schimbări politice şi sociale.
Comentarii recente