Mecanismul cunoscut ca „cordon sanitar”, menit să izoleze formațiunile populiste și radicale, își arată limitele în mai multe state europene. Politologul Sorina Soare, cercetătoare la Università degli Studi di Firenze, explică cum pragmatismul politic, presiunea electorală și succesele la urne ale partidelor radicale au făcut ca izolarea lor să devină tot mai dificilă.
Exemple din România — colaborările punctuale ale USR și ulterior ale PSD cu AUR, folosite pentru a demite guverne sau a bloca adversari politici — reflectă același fenomen observat la nivelul UE: familiile politice tradiționale la Bruxelles au format coaliții pragmatice, iar cooperarea transpartinică a redus relevanța separării ideologice stricte.
În unele țări, ca Germania, cordonul încă rezistă la nivel federal grație mecanismelor constitutionale și monitorizării partidelor antidemocratice, însă la nivel regional sau local apar tot mai frecvente alianțe ad-hoc. În Scandinavia și în mai multe state, strategia dominantă devine nu izolarea completă, ci integrarea unor teme din agenda dreptei radicale, pentru a contracara atracția acestor formațiuni.
Sorina Soare avertizează asupra riscului de normalizare: când partidele mainstream preiau discursuri ale radicalilor, acestea sunt validate și deplasează temele populiste în centrul dezbaterii publice, slăbind astfel protecțiile instituționale menite să apere democrația reprezentativă.
Comentarii recente