Farul de aterizare din Constanța are 58 de metri și 259 de trepte până la cupolă. Construit între 1958-1960 după proiectul arhitectului militar Nicolae Vasilescu, turnul este compus dintr-o piramidă de beton și o piramidă metalică, iar suprafața exterioară a fost finisată cu terasit alb și îmbrăcăminte de aluminiu eloxată în albastru deschis.
Accesul în far nu este public: obiectivul este militar şi se află în administrarea Direcției Hidrografice Maritime. Urcarea se face pe o scară îngustă în spirală, asemănătoare celor de pe nave, iar interiorul treptelor include segmente unde trebuie folosită balustrada și atenție la cap. Farul a fost modernizat în 2005, iar în 2010 i s-a montat un cap optic nou, cu un sistem compus din șase becuri halogen.
Farul emite două sclipiri albe la interval de 29,8 secunde, semnalând litera „C” în cod Morse, vizibil până la circa 24 mile marine (aprox. 44 km). În condiții bune de vizibilitate, lumina poate fi zărită de la aproximativ 40 km. Becurile se învârt pentru a evita supraîncălzirea lentilelor, iar sistemele de rezervă sunt gestionate de personalul de mentenanță format din cinci oameni.
Direcția Hidrografică plănuiește consolidări și integrarea farurilor în infrastructura de navigație electronică (e-navigation), care va transmite navei informații despre pericole de navigaţie, ape puţin adânci sau epave. Pe litoral există şi alte faruri importante la Mangalia, Midia, Sulina, Sfântu Gheorghe şi Gura Portiţei, iar semnalizarea roşu/verde marchează lateralitatea intrărilor în porturi.
Comentarii recente