S-au investit fonduri în reabilitarea completă a școlii dintr-o comună săracă, folosindu-se doar materiale de calitate.

Primăria dintr-o comună săracă a reabilitat o școală folosind asistații sociali. În plus, primarul a contribuit financiar pentru întreținerea șantierului. Școala nu fusese reparată de aproape două decenii.

Comuna Dimăcheni, situată în județul Botoșani, este una dintre cele mai sărace din România, având doar 1400 de locuitori și lipsindu-i orice utilități în afară de curentul electric.

Școala din această comună era un simbol al sărăciei din comunitate. Amplasată în clădirea fostului sediu al CAP-ului, a fost transformată într-o unitate de învățământ abia după 2004, odată cu înființarea comunei prin desprinderea a trei sate de Corlăteni, o altă unitate administrativă învecinată. Școala din Dimăcheni nu avea gard și clădirea nu fusese niciodată reabilitată.

Cu toate acestea, în acest an, noul primar al comunei a reușit să facă imposibilul. Mai exact, a reabilitat complet școala doar cu ajutorul asistaților sociali. „Niciodată nu a fost reabilitată. Am preluat-o de la CAP”, mărturisește Marinel Moruz, primarul din Dimăcheni.

Primarul a reușit să adune cinci persoane care primeau indemnizație conform legii 416 privind ajutorul social și le-a convins să muncească timp de o lună și jumătate, opt ore pe zi. Majoritatea dintre acești oameni erau pricepuți în construcții și au reușit să repare complet școala. Pentru a menține programul de opt ore, primarul a scos bani din propriul buzunar.

De asemenea, pentru execuția lucrărilor s-au achiziționat doar materialele necesare, în valoare de 65.000 de lei. „Am renovat complet interiorul, ca și cum ar fi fost o clădire nouă. Acești oameni chiar se pricepeau și noi am cumpărat doar materialele necesare. Cinci bărbați veneau în fiecare zi. Existau probleme că plecau la amiază, dar i-am convins să rămână până la ora 16:00 și le oferiam și o masă la prânz din banii mei”, adaugă primarul.

În plus, oamenii chemați să muncească au lucrat cu ștaif, având în vedere că și ei aveau copii care învățau la școala din comuna Dimăcheni. „Ei erau mândri că contribuie și pentru copiii lor”, precizează Marinel Moruz.