Recolta a început în regiunea cunoscută sub numele de „Sahara Olteniei”. De ce sunt exportați cartofii românești pentru a ajunge pe mesele străinilor înainte de a fi disponibili în piețele noastre?

Recoltarea cartofilor s-a inițiat în câmp în zona Călărași, județul Dolj, cu fermierii din această zonă fiind primii care își comercializează producția. Cu toate acestea, sprijinul promis pentru această cultură întârzie. Zona Călărași se bucură de recolte timpurii din cauza solului nisipos și temperaturilor ridicate, care favorizează culturile precum cartoful și lubenița. Fermierii din această zonă își comercializează producția în principal către Polonia și Ucraina, cu cantități mai mici ajungând și pe piața internă. Prețul inițial de 4 lei/kg este considerat satisfăcător pentru producători, dar va scădea pe măsură ce crește cantitatea recoltată. Situația favorabilă de moment va fi pusă sub presiune odată cu recoltarea în alte zone, cum ar fi Lungulețu, care devine o concurență directă. Cartoful timpuriu este o cultură perisabilă, iar fermierii speră să obțină un preț bun și să-și vândă marfa într-un interval scurt de timp. Cheltuielile cresc pe măsură ce prețurile la inputuri cum ar fi îngrășămintele și motorina cresc, iar lipsa forței de muncă în agricultură devine o problemă majoră pentru fermieri. Ministrul Agriculturii a promis un sprijin de minimis pentru fermierii afectați, dar aceștia sunt sceptici că va fi acordat efectiv. Datele oficiale indică o scădere a suprafeței cultivată cu cartof în România în ultimii ani, precum și o scădere a producției totale. Consumul de cartofi în țară este de aproximativ 101-102 kg/persoană pe an.