Alaiul Călușului Oltenesc, ediția a XXV-a: tradiție, ritualuri și paradă la Craiova de Rusalii

Rusaliile marchează începutul plimbării cetelelor de călușari în satele din sudul României, un obicei încă păstrat cu reguli tradiționale. În 2026, centrul manifestărilor din zonă este Craiova, unde Centrul Județean de Cultură și Artă Dolj organizează „Alaiul Călușului Oltenesc” – ediția a XXV‑a.

Spectacolul are loc duminică, 31 mai 2026: de la ora 9:00 întâlnirea cetelelor se face în Piața William Shakespeare, pe esplanada Teatrului Național „Marin Sorescu”, iar de la ora 10:00 călușarii pornesc în paradă spre Parcul „Nicolae Romanescu” pe traseul Teatrul Național – Piața Frații Buzești – strada Lipscani – Calea Unirii – zona Debarcader din parc.

La ediția din acest an participă cetele din localitățile Dăbuleni, Giurgița, Sopot (sat Pietroaia) și Șimnicu de Sus (sat Leșile). Organizatorii invită publicul să se prindă în horă alături de călușari, iar formațiile vor împărți pelin și vor susține dansuri considerate, în tradiție, mijloace de alungare a spiritelor rele și de aducere a belșugului.

Practica rituală a călușului include elemente precum jurământul cetei, steagul cu usturoi şi pelin și figura mutului, iar multe din aceste elemente s-au adaptat pentru scenă. Vătafi din Olt și Dolj mențin însă ritualurile: jurământul se depune înainte de Rusalii iar, în registrul popular, călușul era jucat nouă zile, simbolizate prin cele nouă căpățâni de usturoi de pe steag.

Călușul din Oltenia este recunoscut pe plan național şi internațional: a fost declarat Capodoperă Culturală a Umanității în 2005 și inclus în Lista reprezentativă UNESCO din 2008. Județul Dolj a primit, de asemenea, recunoașteri locale: titluri de Tezaur Uman Viu pentru vătafi din Giurgița (2010) și Dăbuleni (2024).

Evenimentul din Craiova reînvie tradiții vechi într‑un cadru public, dar păstrează și tensiunea dintre autenticitate și adaptare: elemente rituale au fost atenuate sau eliminate din spectacolele oficiale, iar formațiile încearcă să conserve mărci locale, chiar dacă schimbările sociale reduc durata și frecvența incursiunilor prin sate.