Mutarea orășenilor la sat a devenit vizibilă în ultimii ani, dar fenomenul nu este uniform. Datele Institutului Național de Statistică arată o creștere modestă a celor care se mută la sat (+0,04% între 1 ianuarie 2025 și 1 ianuarie 2026), iar sociologii descriu în principal peri-urbanizarea: cumpărarea de case cu grădină de către oameni care păstrează locul de muncă în oraș.
Există însă și categoria „neo-rurali“, tineri care aleg viața rurală din dorința de natură, timp pentru familie sau producere locală de alimente. Această mișcare este evidențiată și în comunități online: fondatorul grupului „Mutat la țară, viața fără ceas“, Andy Hertz, administrează un spațiu virtual cu peste 330.000 de membri, dintre care estimează că circa 30.000 s-ar fi mutat efectiv la sat.
Statisticile arată progrese materiale ale mediului rural: 98% dintre locuințele din sate aveau electricitate la recensământul din 2021, iar un sondaj INS din 2025 indică 84,8% gospodării rurale cu internet. Totuși, accesul la canalizare rămâne redus, doar aproximativ 15% din localități fiind legate la rețea, iar circa 60% din populația rurală era racordată la apă publică în 2024.
Sociologul Norbert Petrovici și practicanții din teren observă că majoritatea noilor veniți combină munca urbană cu activități rurale: angajați în IT, medici sau cadre cu alte venituri care au mici ferme, solarii sau pensiuni. Există și un grup mai restrâns care practică agricultură tehnologizată — de la tractoare finanțate prin programe până la agricultură de precizie sau sisteme aquaponice.
Mulți neo-rurali aleg soluții hibride: unii dezvoltă turism rural (Airbnb, pensiuni), alții folosesc tehnologie și fonduri europene pentru a profesionaliza producția. Chiar dacă își mută reședința, majoritatea păstrează legături puternice cu orașele pentru servicii medicale, educație și aprovizionare.
În viziunea lui Hertz, „satul nou“ oferă facilități moderne — internet, asfalt, microbuz școlar — și, pentru unii, un trai mai bun decât în orașe mari. Totuși, provocările structurale persistă: sărăcia rurală rămâne ridicată în România în comparație cu UE, iar locurile de muncă locale sunt încă insuficiente pentru o tranziție completă de la oraș la sat.
Comentarii recente