Pe malul românesc al Prutului, la circa 50 km de municipiul Botoșani, se întinde Cotu Miculinți, o meandră care a creat un peisaj natural valoros şi o zonă acvifaunistică de excepţie. Locul, cunoscut pentru biodiversitatea sa, găzduiește peste 200 de specii de păsări protejate, printre care egrete, stârci, răpitoare rare şi lebede de iarnă.
Pe lângă frumuseţea luncii, satul trăieşte însă o realitate dură: aproximativ 300 de locuitori, majoritatea vârstnici sau familii cu venituri mici, se confruntă cu lipsa locurilor de muncă şi cu sărăcia. Case din chirpici, mici gospodării şi agricultura de subzistenţă marchează viaţa cotidiană. Tinerii pleacă sezonier sau definitiv în străinătate, revenind doar pentru perioade scurte.
În centrul cătunului există o clădire semiabandonată reclamată ca fost cămin cultural şi o şcoală nouă, construită recent, dar nefolosită din cauza numărului mic de elevi; copiii sunt duşi cu microbuzul la şcoala din comuna Coțușca. Singurele facilităţi locale sunt un magazin şi o staţie de autobuz, iar serviciile stabile lipsesc.
Localnicii descriu viaţa de zi cu zi: muncă sezonieră „cu ziua”, creşterea animalelor şi improvizaţii pentru a supravieţui. Mulţi mărturisesc că revenirea la sat este motivată de legătura cu pământul şi de dorinţa de a păstra gospodăria, în ciuda limitărilor economice.
Pe lângă semnificaţia naturală, Cotu Miculinți are şi o valoare arheologică: situl „Gârla Mare” a oferit dovezi despre vânătorii de mamuţi şi a dat numele unei culturi paleolitice, datând de cel puţin 40.000 de ani.
Comentarii recente