Programul de guvernare al cabinetului condus de Luca Niculescu propune o schimbare de accent în sistemul de sănătate: mai multă prevenție, mutarea unor servicii din spitale către medicina de familie şi comunitate, acces mai rapid la medicamente şi folosirea datelor pentru evaluarea performanţei. Unele măsuri vin cu termene concrete, altele rămân fără calendar şi fără surse de finanţare precizate.
Documentul prevede modernizarea centrelor medicale comunitare, stimulente pentru atragerea personalului în mediul rural şi un sistem mixt de plată pentru medicii de familie (plată per pacient, plata serviciilor prestate şi bonificaţii pentru rezultate). Se anunţă şi extinderea screeningurilor pentru cancer (sân, colon, col uterin, prostată) şi extinderea screeningului neonatal la 22 de biomarkeri, cu acoperire naţională în 2027.
Programul menţionează surse de finanţare pentru anumite programe oncologice — în principal Fondul Social European Plus şi programe naţionale ale Ministerului Sănătăţii — dar nu oferă bugete defalcate, ţinte de participare sau indicatori privind timpul dintre un rezultat pozitiv şi iniţierea tratamentului.
Printre alte obiective se numără: un nou Plan Naţional pentru Bolile Rare, extinderea serviciilor de sănătate mintală şi a îngrijirilor paliative şi la domiciliu, finalizarea spitalelor regionale (Iaşi, Cluj-Napoca, Craiova) şi punerea în funcţiune a centrelor pentru arşi gravi în Timişoara, Târgu Mureş şi Bucureşti.
Programul propune şi măsuri pentru accesul la medicamente: mecanisme actualizate de evaluare şi includere în lista compensatelor, utilizarea unor contracte tip cost‑volum şi cost‑volum‑rezultat, publicarea anuală a timpului dintre autorizarea europeană şi rambursare şi operaţionalizarea Fondului de Inovaţie. Se prevede totodată operaţionalizarea dosarului electronic de sănătate şi a platformei CNAS, extinderea telemedicinei şi măsuri de securitate cibernetică.
Reprezentanţi ai societăţii civile, precum Radu Gănescu, preşedintele Coaliţiei Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice din România, avertizează însă că multe dintre măsuri depind de finanţare şi de resursa umană. El subliniază că anumite reforme pot fi făcute fără costuri mari (reducerea birocraţiei, digitalizare), dar majoritatea schimbărilor — plata gărzilor, accesul la noi molecule, extinderea îngrijirilor la domiciliu — cer finanţare concretă şi discuţii cu profesioniştii şi organizaţiile de pacienţi.
Programul include şi angajamentul ca niciun serviciu medical să nu fie desfiinţat înainte ca alternativa din aceeaşi zonă să devină funcţională. Rămân însă întrebări esenţiale: de unde vor veni banii, cine va asigura personalul necesar şi cât de rapid pot fi implementate reformele pentru a îmbunătăţi efectiv accesul pacienţilor?
Comentarii recente