Medicamentele din clasa GLP‑1, precum Ozempic, Wegovy sau Mounjaro, inițial dezvoltate pentru diabetul zaharat tip 2, sunt tot mai folosite pentru scădere în greutate. Specialiștii atrag însă atenția că, pe lângă pierderea în greutate, tratamentele pot modifica modul în care unele persoane se raportează la alimentație și la corp, favorizând apariția sau revenirea tulburărilor de alimentație.
Psihologul clinician Luminița Tăbăran explică că riscul există mai ales când există vulnerabilități psihice preexistente: istorii de tulburări alimentare, perfecționism, anxietate legată de corp sau comportamente compulsive. Primele kilograme pierdute pot amplifica preocuparea pentru calorii, cântar și reguli stricte, iar apoi pot apărea restricții alimentare, ritualuri sau evitări sociale.
În Statele Unite a apărut termenul „agonorexie” — o combinație între „agoniști GLP‑1” și „anorexie” — folosit de unii clinicieni pentru a descrie situații în care tratamentul corespunde cu o preocupare excesivă pentru restricție alimentarã. Clinicieni americani, printre care Brad Smith și Zoe Ross‑Nash, semnalează că, în anumite cazuri, medicamentele pot normaliza sau întreține comportamente dezordonate. Reacțiile adverse gastrointestinale (grețuri, vărsături, diaree) pot întări la rândul lor reducerea aportului alimentar.
De asemenea, specialiștii avertizează că oprirea tratamentului și recâștigarea în greutate pot produce suferință psihologică importantă. Ei recomandă evaluare psihologică înaintea tratamentului și monitorizare continuă, iar Luminița Tăbăran subliniază importanța schimbării treptate a obiceiurilor și a suportului interdisciplinar (medic, nutriționist, psiholog).
Organizația Mondială a Sănătății susține utilizarea GLP‑1 în tratamentul obezității doar ca parte a unei strategii cuprinzătoare — alimentație, activitate fizică și supraveghere medicală — subliniind că datele privind siguranța și eficacitatea pe termen lung rămân limitate.
Comentarii recente