Documente din arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) arată că jurnaliștii străini care vizitau România comunistă erau monitorizați sistematic. Securitatea folosea filaje, percheziții secrete, interceptări telefonice şi ambientale și, în unele cazuri, distrugea fotografii sau înregistrări realizate în ţară.
Regimul urmărea cu atenţie imaginea externă a României, pe care nu o putea controla prin cenzură ca pe presa internă. Reportajele oficiale erau strict supravegheate: jurnaliştii invitaţi primeau programe prestabilite, aveau contact limitat cu populaţia și erau însoţiţi de persoane considerate fidele regimului. Unii reporteri încercau să evite aceste restricţii intrând cu vize turistice.
Un document strict secret din 2 decembrie 1985 menţionează înființarea unei grupe operative centrale la Departamentul Securităţii Statului pentru coordonarea activităţilor legate de jurnaliştii străini, cu scopul „cunoașterii, prevenirii, contracarării și neutralizării” acţiunilor considerate dăunătoare securităţii sau imaginii statului.
Printre cazurile descrise se numără: cerinţa de a controla la plecare bagajele unui jurnalist francez din aprilie 1989 şi distrugerea secretă a filmelor considerate „denigratoare”; filajul şi percheziţiile asupra unor jurnalişti veniţi pentru un meci de handbal; cazarea în camere de hotel echipate cu mijloace de ascultare; închirierea unei Dacia 1300 dotate cu microfoane pentru a intercepta conversaţii. În general, autorităţile evitau măsurile ostentative ce ar fi putut genera scandaluri diplomatice, preferând confiscarea şi distrugerea materialelor.
Cei care publicau în mod repetat materiale critice puteau fi declaraţi indezirabili şi primi interdicţia de a mai intra în România, conform documentelor publicate de CNSAS.
Comentarii recente