România se numără printre ţările în care implicarea familiei în educaţie are cel mai mare impact asupra rezultatelor elevilor: diferenţa între un copil al cărui părinte îl întreabă frecvent despre şcoală şi unul neglijat este de 37 de puncte la știinţe, echivalentul unui an de şcoală.
Fostul ministru al Educației Mircea Dumitru avertizează însă că problema nu este în primul rând morală şi nu ţine exclusiv de părinţi. El subliniază că performanţele devin „catastrofale” la trecerea spre gimnaziu, deşi componenţa familiilor nu se schimbă, ceea ce indică deficienţe ale sistemului educaţional în acel moment critic.
Dumitru atrage atenţia asupra mediilor defavorizate, în special rurale, unde părinţii au adesea educaţie formală redusă sau lipsă, dar şi asupra părinţilor care nu pot oferi sprijin din cauza programelor de muncă. El reaminteşte rolul şcolii ca instituţie publică responsabilă cu formarea competenţelor de bază.
Raportul PISA 2025, care a evaluat competenţele la ştiinţe, matematică şi lectură ale 760.000 de elevi de 15 ani la nivel global, include şi date din România: 7.725 de elevi din 322 de şcoli. În România, 75,3% dintre elevi cer ajutor profesorilor când temele devin dificile, iar 82% apelează la colegi. Aproximativ o treime renunţă la teme dacă sunt prea lungi.
Indicatorii de atitudine arată că în România circa 55% se consideră mai curioşi decât majoritatea şi 61% au un mindset de creştere, în timp ce planificarea studiului este raportată de aproximativ 45% dintre elevi, peste media OCDE. Nota de ţară arată că modificări în curiozitate şi perseverenţă apar între PISA 2022 şi 2025, dar slăbiciunile majore rămân legate de tranziţia spre gimnaziu şi de contextul socio-economic.
Comentarii recente