Alexandru Coita avertizează că o nouă formă de „neo-suveranism”, receptată recent în spaţiul public românesc, riscă să erodeze relaţia strategică dintre România şi Statele Unite. Controversa declanşată de un articol din The Wall Street Journal, care sugerează implicarea unei oficiale americane în schimbarea guvernului Bolojan, a reaprins naraţiile potrivit cărora deciziile politice de la Bucureşti ar fi dictate din exterior.
Coita subliniază că Parteneriatul Strategic cu SUA a rămas stabil aproape trei decenii tocmai pentru că a fost păstrat în afara disputelor politice interne. El spune că acuzaţia că Washingtonul ar fi „dat jos” guvernul este gravă şi necesită probe clare. Cronologia publică arată că, pe 23 martie, PSD anticipa o decizie privind rămânerea în coaliţie, pe 20 aprilie partidul a retras sprijinul pentru Ilie Bolojan, iar pe 5 mai moţiunea a trecut cu 281 de voturi — evenimente asumate de partidele româneşti şi decise în Parlament.
Analistul atrage atenţia asupra unei versiuni mai „cultivate” a suveranismului — o retorică promovată uneori de persoane ancorate în Occident, dar care reproduc totuşi ideea că România nu este autorul propriei politici. EU DisinfoLab, aminteşte Coita, documentează răspândirea în spaţiul românesc a naraţiunii care prezintă ţara drept „colonie a Occidentului”.
Pe tema energiei, Coita recunoaşte că Statele Unite au un interes comercial în promovarea gazului american şi a unor coridoare, dar subliniază că lobby-ul face parte din relaţiile internaţionale şi nu poate înlocui demonstrarea unei implicări directe în schimbarea unui guvern.
Concluzia sa este că episodul Guilfoyle trebuie investigat transparent: dacă există dovezi de intervenţie externă ele trebuie publicate; dacă nu, acuzaţiile nu trebuie transformate în certitudini politice. În final, Coita insistă că păstrarea maturităţii politice şi asumarea deciziilor proprii sunt esenţiale pentru apărarea suveranităţii şi pentru menţinerea Parteneriatului Strategic.
Comentarii recente