SUA își accelerează ofensiva economică, dar țările vizate găsesc cai de ocolire

Statele Unite au intensificat în ultimii ani folosirea sancțiunilor: administrațiile americane au impus mii de măsuri restrictive pentru a presa Iranul, Rusia, Coreea de Nord şi alte regimuri considerate ostile. Totuşi, o reacţie comună a ţărilor vizate a fost adaptarea rapidă şi dezvoltarea unor mecanisme pentru a evita blocajele financiare şi comerciale.

În cazul Iranului, Washingtonul a introdus peste 1.000 de sancţiuni în 18 luni, iar veniturile din petrol — estimate la circa 43 de miliarde de dolari în 2024 — i-au permis Teheranului să rămână la masa negocierilor. Un acord recent cu Casa Albă prevede o relaxare a presiunii economice, în schimbul unor garanţii privind libertatea navigaţiei şi posibilitatea unor măsuri privind programul nuclear.

Sisteme complexe de companii‑paravan şi intermediari din China, EAU şi Turcia, transferuri în yuan şi utilizarea criptomonedelor sunt câteva dintre metodele folosite pentru a ocoli sancţiunile. Autorităţile americane acuză, de asemenea, furturi cibernetice şi spălare de bani: analiza Chainalysis estimează că Phenianul a obţinut peste 6 miliarde de dolari prin atacuri asupra platformelor de cripto, iar sancţiuni recente l‑au vizat pe omul de afaceri iranian Ramin Jalalian pentru transferuri de aproximativ 30 de milioane de dolari.

Statistica oficială arată o creştere a ritmului sancţiunilor: Departamentul Trezoreriei SUA notează o majorare de la circa 880 de noi măsuri în 2017 la peste 3.000 în 2024. Rezultatele rămân mixte: sancţiunile au produs costuri economice şi izolare, dar nu au garantat schimbări politice imediate; unele regimuri au continuat programe nucleare sau militare, iar cetăţenii obişnuiţi au suportat adesea cea mai mare parte a impactului.

Oficialii americani recunosc necesitatea unei revizuiri a strategiei: sancţiunile mai precise, agresive şi limitate în timp pot fi mai eficiente decât blocajele extinse. Experţii subliniază însă că succesul depinde atât de severitatea măsurilor, cât şi de capacitatea de aplicare şi de blocarea căilor alternative de evitare.