La 16 iulie 1945, la 05:29, testul Trinity din deșertul New Mexico a marcat debutul erei nucleare. Detonarea dispozitivului cu plutoniu, supranumit „The Gadget”, a eliberat energia echivalentă a 21.000 de tone de TNT și a transformat instantaneu nisip, cabluri și structuri metalice în stropi sticloși numiți trinitit.
Un studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences arată că, în variantele roșii rare de trinitit care conțin fragmente din turnul de testare, s-a format o structură cristalină de tip clatrat — o rețea de atomi de siliciu care captează un atom de calciu în fiecare „cușcă”.
Condițiile de formare au fost extreme: temperaturi peste 1.500°C și presiuni de câțiva gigapascali, urmate de răcire ultra-rapidă, potrivit dr. Luca Bindi (Universitatea din Florența). Coautorul Michael Widom (Carnegie Mellon) afirmă că astfel de aranjamente atomice sunt inaccesibile în condiții naturale obișnuite sau în laboratoare convenționale.
Cercetătorii consideră că detonările nucleare, prăbușirile de meteoriți sau fulgerele funcționează ca „laboratoare naturale” pentru formarea unor minerale necunoscute. Descoperirea oferă informații fundamentale despre comportamentul materiei în regimuri extreme și ar putea ghida sinteza unor materiale funcționale cu proprietăți termice sau electrice neobișnuite.
Comentarii recente