Un număr de 15 figuri ale opoziției ruse și reprezentanți ai minorităților etnice exilate au fost acceptați ca membri ai Platformei pentru Dialog cu Forțele Democratice din Rusia a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (PACE), un pas important după expulzarea Rusiei din Consiliul Europei în 2022, ca urmare a invaziei în Ucraina.

Astfel, opoziția rusă are acum o reprezentare oficială în cadrul PACE, fiind parte dintr-o inițiativă destinată să deschidă canale de comunicare între democrațiile europene și forțele democratice din Rusia. Printre membrii acestei platforme se numără și reprezentanți ai minorităților etnice rusești, care trăiesc în exil.

Politicianul rus de opoziție, Vladimir Kara-Murza, membru al delegației, subliniază importanța acestei platforme, afirmând că „semnificația acestei inițiative nu poate fi subestimată”. El consideră că aceasta marchează, pentru prima dată, înființarea unui mecanism oficial de dialog între opoziția democratică rusă și statele din Vestul democratic.

„Este pentru prima dată când o organizație pan-europeană parlamentară de talie mare și cu tradiție, precum PACE, începe dialogul cu o Rusie diferită. Nu cu Rusia asasinilor și a criminalilor de război, ci cu Rusia oamenilor obișnuiți, care sunt împotriva războiului și care își imaginează viitorul țării într-o cu totul altă lumină”, a spus Kara-Murza. Potrivit acestuia, această platformă va contribui la „desființarea monopolului uzurpat al Kremlinului asupra reprezentării Rusiei pe scena internațională”.

Totuși, nu toți sunt de acord cu această abordare. Jurnalistul rus Sergey Parkhomenko a exprimat îngrijorări cu privire la legitimitatea reprezentanților din opoziția rusă, considerând că aceștia nu reprezintă, în realitate, voința populației ruse. Într-o postare pe Facebook, Parkhomenko a susținut că „acești oameni nu reprezintă pe nimeni”. „Ei nu reprezintă «rușii» în niciun fel. Nimeni nu le-a dat acest drept, iar nu au existat proceduri care să fundamenteze o astfel de reprezentare”, a adăugat el. Jurnalistul consideră că, deși aceștia pot avea autoritate de expert, „nu au autoritate reprezentativă”, iar așteptările față de ei trebuie să fie temperate.

Criticile se referă, în principal, la faptul că nu a existat un proces formal de selecție sau un mandat care să le confere autoritatea de a vorbi în numele întregii opoziții ruse sau al populației din Rusia. Parkhomenko avertizează că, deși unii dintre aceștia pot face promisiuni „atrăgătoare, dar nerealiste”, nu ar trebui să fie considerați „reprezentanți legitimi” ai unei națiuni întregi.