După respingerea cabinetului Veștea, România rămâne cu un guvern interimar, cu puteri limitate, într-un moment în care termenul pentru implementarea PNRR se apropie. Pe fondul blocajului privind învestirea unui executiv stabil, ideea alegerilor anticipate a revenit în discuție. Fostul judecător al Curții Constituționale Petre Lăzăroiu explică mecanismul constituțional și limitele sale.
Constituția prevede că președintele, după consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare, poate dizolva Parlamentul dacă, în termen de 60 de zile de la prima solicitare, acesta nu acordă votul de încredere pentru formarea guvernului și după cel puțin două respingeri ale solicitărilor de învestitură. Dizolvarea poate avea loc o singură dată pe an și este interzisă în ultimele șase luni de mandat prezidențial sau în situații de război, mobilizare, asediu ori stare de urgență.
Lăzăroiu subliniază că prevederea „poate” îi conferă președintelui o marjă de apreciere: decizia nu este obligatorie. De asemenea, Curtea Constituțională a arătat anterior că desemnarea repetată a aceluiași candidat la funcția de premier, strict pentru a bloca procesul, poate ridica probleme constituționale.
În practică, alegerile anticipate sunt folosite adesea ca instrument de presiune, dar interesul real al partidelor pentru alegeri anticipate este limitat: în afară de AUR, majoritatea formațiunilor nu ar avea un avantaj clar. Propunerea unui nume precum Ilie Bolojan ar putea fi percepută ca o încercare de presiune politică, însă tensiunile între partide fac dificilă construirea rapidă a unei majorități.
Comentarii recente