PSD urmărește instalarea unui executiv condus de Eugen Tomac, dar intenționează să păstreze influență asupra unor portofolii-cheie — dezvoltare, transporturi, sănătate şi agricultură — fără a apărea direct la conducere, spune profesorul Sergiu Mișcoiu, de la UBB.
Analistul reamintește experienţa din 2015, când PSD a sprijinit instalarea guvernului condus de Dacian Cioloş şi a capitalizat apoi nemulţumirea publică la alegerile din 2016. Totuși, contextul actual e diferit: nu există un termen electoral clar şi premierul propus poate avea ambiţii politice imediate, ceea ce reduce toleranţa partidelor faţă de o soluţie tehnocrată.
Mișcoiu subliniază asemănările — lipsa unei majorităţi stabile şi criza de legitimitate — dar atrage atenţia asupra unei diferenţe esenţiale: apariţia unui competitor puternic în opoziţie, AUR, care îngreunează reutilizarea retoricii prin care PSD obţinea anterior capital electoral.
Prin urmare, strategia PSD de a susţine guvernul Tomac şi apoi de a se disocia de deciziile nepopulare este mult mai riscantă. Există riscul ca executivul să-şi construiască alte majorităţi şi să reducă dependenţa de social-democraţi, iar fragmentarea parlamentară creşte incertitudinea oricărei manevre politice.
Comentarii recente