Preşedintele Nicușor Dan a anunţat existenţa unui acord politic pentru adoptarea monedei euro şi a promis o foaie de parcurs pregătitoare, însă realitatea macroeconomică pune obstacole semnificative, arată analiza profesorului de economie Cristian Păun.
Deşi România caută să-şi consolideze credibilitatea financiară după decizia agenţiei Fitch de a menţine ratingul în categoria recomandată investiţiilor, raportul de convergenţă al Comisiei Europene şi al Băncii Centrale Europene din 2026 arată că ţara nu respectă criteriile de inflaţie, dobânzi şi disciplină bugetară, nu participă la mecanismul ERM II şi întâmpină probleme de armonizare legislativă.
Potrivit lui Cristian Păun, declaraţiile politice nu pot substitui îndeplinirea criteriilor nominale stabilite de Tratatul de la Maastricht: inflaţie compatibilă, deficit bugetar sub 3% din PIB, datorie publică într-un ritm acceptabil şi stabilitate a cursului. După satisfacerea acestor condiţii urmează o perioadă de doi ani în ERM II, cu variaţii ale cursului limitate la ±15% fără intervenţii masive ale băncii centrale.
Economistul aminteşte că România îndeplinea criteriile nominale în 2015, dar deteriorarea fiscală din anii următori a compromis progresul. Păun subliniază că intrarea în zona euro este o obligaţie asumată prin Tratatul de aderare şi nu o opţiune, dar că realizarea ei presupune ani de disciplină fiscală şi stabilitate macroeconomică, nu doar hotărâri politice.
El argumentează că beneficiile includ costuri mai mici de finanţare, dispariţia riscului valutar şi o creştere a atractivităţii pentru investitorii străini, în timp ce pierderea unor atribuţii ale BNR în favoarea BCE rămâne un argument supraestimat în dezbatere.
Comentarii recente