O eventuală retrogradare a României în categoria «junk» nu ar afecta doar costul împrumuturilor publice: ar influența întregul climat investiţional, iar sectorul energetic ar fi printre cele mai expuse domenii. Investiţiile mari, cu recuperare pe 20–30 de ani, depind în mod crucial de finanţare pe termen lung, iar un cost al capitalului mai ridicat face proiectele noi—fotovoltaice, eoliene, reţele, noi capacităţi—mai scumpe şi, pe termen mediu, mai puţin atractive.
Dumitru Chisăliţă, preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă (AEI), avertizează că o astfel de retrogradare ar transforma energia „din motor de dezvoltare în principalul accelerator al inflaţiei şi al declinului economic”. Pe baza analizei AEI, costul finanţării în prezent este estimat la circa 7,6%, iar în scenariul «junk» acesta ar putea urca la 9,5–10%.
Consecinţele cuantificate de AEI până în 2035 ar include: capacităţi noi reduse la 8–10 GW faţă de 14–16 GW în scenariul favorabil, investiţii private în energie scăzute la 15–18 miliarde euro faţă de 25–30 miliarde euro şi un preţ mediu al energiei pe piaţa angro după 2030 estimat la 125–140 euro/MWh (vs. ~110 euro/MWh).
AEI mai avertizează că importurile de energie ar putea creşte de la 5–8% din consum la 12–18%. Chisăliţă subliniază că investitorii aleg pieţele cu risc mai mic şi că diferenţe mici de percepţie a riscului, comparativ cu statele vecine, pot devia capitalul spre alte ţări.
Rezultatul final: costuri mai mari ale energiei pentru gospodării şi companii, pierdere de competitivitate şi scădere a puterii de cumpărare, deoarece creşterea cheltuielilor cu energia se transmite rapid în preţurile din economie.
Comentarii recente