De ce NASA a decis să trimită în spațiu „cipuri de organe” create din celulele astronauților de pe misiunea Artemis II și cum ar putea acestea să schimbe medicina spațială.

Înainte de lansarea misiunii Artemis II către Lună, patru „avataruri” biologice de dimensiunea unui stick USB, create din țesut uman, au fost plasate la bordul capsulei Orion. Acestea vor însoți simbolic echipajul și vor oferi date despre impactul spațiului cosmic asupra organismului.

Experimentul AVATAR (A Virtual Astronaut Tissue Analog Response) este realizat de cercetătorii NASA pentru a simula reacțiile corpului uman în spațiu profund, folosind structuri de tip „organ pe cip” realizate din celule stem provenite de la astronauți. Avatarurile conțin țesut de măduvă osoasă, esențial pentru sistemul imunitar, și vor fi monitorizate pentru a observa reacțiile acestora la radiații cosmice și stresul zborurilor spațiale.

Scopul acestui experiment este de a personaliza tratamentele medicale pentru astronauți în funcție de vulnerabilitățile fiecăruia. Cercetătorii NASA urmăresc să adapteze tratamentele înainte și în timpul misiunilor, având în vedere că fiecare astronaut poate reacționa diferit la mediul din spațiul cosmic.

Misiunea Artemis II include o serie de experimente medicale extinse, precum monitorizarea permanentă a astronauților prin senzori de radiație, brățări smartwatch și analize biologice periodice. Se colectează probe de salivă, sânge și urină pentru a studia efectele microgravitației asupra sistemului imunitar, somnului, funcțiilor cognitive și microbiomului.

NASA sintetizează pericolele zborului cosmic sub acronimul RIDGE: radiații, izolare, distanță față de Pământ, gravitație redusă și mediul ostil din interiorul și exteriorul navei. Cercetătorii analizează impactul acestor condiții asupra comportamentului echipajului, somnului și colaborării în spațiul limitat al capsulei Orion.

După întoarcerea din misiune, astronauții vor fi supuși unor exerciții fizice pentru a testa adaptarea la gravitația terestră. Aceste teste sunt esențiale pentru pregătirea viitoarelor misiuni lunare și, eventual, pe Marte, unde expunerea la radiații și durata zborului vor fi mult mai mari.