Cercetători de la NOVA University Lisbon şi Instituto Dom Luiz analizează folosirea rocilor poroase din subsol pentru a stoca surplusul de energie produs de panouri solare şi turbine eoliene. Tehnica foloseşte aer comprimat pompat printr-un puţ în formaţiuni geologice aflate la câteva sute până la câteva mii de metri adâncime, aerul ocupând spaţiile dintre granulele de rocă şi menţinând presiunea necesară stocării energetice.
La nevoie, aerul este readus la suprafaţă, se destinde şi antrenează turbine care produc electricitate fără ardere de combustibil. Studiul, publicat în revista Geoenergy, estimează că, într-un scenariu optim, un sistem adiabatic-izobaric ar putea atinge o densitate energetică de 156 kWh/m3 şi o capacitate teoretică de până la 1 TWh, la adâncimi de operare de 3.000 m. Autorii avertizează însă că aceste valori sunt teoretice şi depind mult de geologie şi condiţiile locale.
Cercetătorii identifică zone cu potenţial în Portugalia, precum Bazinul Lusitanian (de la Lisabona spre Aveiro) şi regiunile Lisabona–Almada, şi spun că pentru implementare sunt necesare foraje, proiecte-pilot şi studii geologice detaliate. Estimările vorbesc despre 5–10 ani până la o eventuală implementare practică, iar lipsa unui cadru legislativ specific rămâne o barieră. Tehnologia ar putea completa alte soluţii de stocare pe termen lung şi ajuta la stabilizarea reţelelor, inclusiv la proceduri de „black start”.
Comentarii recente