Monumentul creștin cunoscut sub numele de Crucea Manafului, care are o structură megalitică celtică și este decorat în stil islamic, prezintă enigmatice inscripții.

La o răscruce de drumuri, între comunele buzoiene Săhăteni și Năeni, în mijlocul viilor, se află poate cea mai mare cruce sculptată din țara noastră. Este vorba despre Crucea Manafului, un monument unic în zonă, cu o vechime de un secol și jumătate, decorat cu personaje biblice și elemente zoomorfe și fitomorfe, specifice islamului.

Crucea Manafului este o construcție impresionantă, având o înălțime de patru metri, o bază de 64×43 centimetri și o greutate de peste șase tone. Cioplită dintr-o singură bucată de piatră, crucea este înconjurată de patru stâlpi în forma unui pătrat, înalți de 240 de centimetri și cu o deschidere laterală de 153 de centimetri.

Stâlpii din jurul crucii sunt legați în partea de sus printr-un sistem ingenios de arcade cioplite dintr-o singură bucată de piatră. Doi dintre acești stâlpi susțin o grindă, în timp ce un al treilea a căzut pe pământ, printre ierburi. Acest monument este ultima cruce uriașă din piatră care se mai păstrează astăzi, conform spuselor istoricului buzoian Doina Ciobanu.

Ansamblul a fost construit în anul 1846, în timpul domniei lui Gheorghe Dimitrie Bibescu, al cărui nume este cioplit pe cruce. Acesta a fost ctitorit de către Ioan Postelnicu, fiul preotului Costache Dinu Cârjan din Breaza, și a fost cioplit de pietrarul Iordache Vrabie din Bădeni, un sat din comuna Breaza. Crucea Manafului se află la jumătatea drumului dintre Săhăteni și Năeni, pe vechiul drum al negustorilor.

Monumentul Crucea Manafului impresionează nu doar prin dimensiunea sa, ci și prin inscripțiile care se găsesc pe aceasta, combinând elemente creștine, precum Sfânta Treime, Sfântul Gheorghe, Dimitrie din Salonic, arhanghelii Mihail și Gabriel, cu elemente musulmane, cum ar fi motivele decorative zoomorfe și fitomorfe, adică plante și animale.

Autorul buzoian Corneliu Ștefan a dedicat multe rânduri în cartea sa, „Expediție la apa vie”, publicată în 1981, pentru a descrie soluția folosită de pietrarii care au construit acest monument impresionant. El s-a bazat pe relatări ale unuia dintre bătrânii pietrari din satul Bădeni, care a participat la transportul ultimei cruci cioplite în zonă, înainte de Primul Război Mondial.

Există mai multe ipoteze legate de originea acestui monument. Unii susțin că un negustor bogat local numit Manafu ar fi comandat construirea crucii. Alții cred că o doamnă Ghica din Tisău ar fi finanțat acest monument. Totuși, crucea este numită și „a Monahului”, așa că unii o atribuie unui anume Ioniță Monahul.

Preotul Mihai Stănescu afirmă într-un articol publicat pe site-ul muntesiflori.ro că numele crucii, „a Manafului”, are două explicații. În primul rând, el crede că cel care a contribuit la construirea baldachinului (stâlpi și coloane) se numea Manaf Selim/Gheorghe și era ginerele preotului Costache Dinu Cârjan și cumnatul postelnicului Ioniță Cârjan, cei care au comandat construirea crucii. În al doilea rând, preotul Stănescu susține că „manaf” în turca veche (otomană) se traduce ca „monument”. În Turcia există și astăzi expresia: „Bir başka Manaf, Manaf yükseltmek” = „Un monument ridică alt monument”.

Inscripțiile de pe cruce dezvăluie proveniența acesteia. Pe fața vestică este scris: „Această cruce s-a ridicat în zilele înălțatului nostru Domn Gheorghe Dimitrie Bibescu vv (voievod, n.r.) 1846”; pe fața sudică, sub braț: „De robul lui Dumnezeu Ioanu Postelnicu, fiul preotului Costache Dinu Cârjan din satul Viespești”; pe fața nordică, sub braț: „Cu fiii mei: Nicolae, Ioana, Mafteiu, ereu Gheorghe: Morți: Costandin er, Maria presbitera, Costandin, Dimitrie, Nicolae, Danciu, Dobra”.