Noaptea de Sânziene, celebrată între 23 şi 24 iunie, este considerată în folclorul românesc unul dintre cele mai misterioase momente ale anului. În 2026, sărbătoarea cade marţi, 24 iunie, iar noaptea de luni spre marţi, 23 spre 24 iunie, este asociată cu apariţia ielelor şi cu deschiderea cerurilor pentru scurt timp.
Tradiţiile spun că ielele — fiinţe feminine supranaturale, frumoase, dar periculoase dacă sunt supărate — umblă prin păduri, câmpuri sau prin aer, dansează în horă şi pot aduce atât rod şi vindecare, cât şi nenorociri precum furtuni sau boli. Locurile în care au dansat erau considerate uneori arse sau sterpe, iar cei care le surprindeau puteau fi pedepsiţi.
Obiceiurile legate de această noapte includ împletirea de cununi din flori de sânziene, aruncarea lor peste casă ca semn de noroc, sau punerea florilor sub pernă de către fetele nemăritate pentru a visa ursitul. Se crede că roua de Sânziene are virtuţi tămăduitoare, iar plantele culese în această noapte au puteri sporite.
Sărbătoarea are origini precreştine, legate de solstiţiul de vară, şi a fost integrată în calendarul ortodox prin asocierea cu Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, pe 24 iunie. Lingviştii leagă denumirea „Sânziene” de expresia latină „Sanctus Dies Iohannis”. Reprezentanţii Bisericii atenţionează însă că aceste superstiţii nu trebuie confundate cu învăţătura religioasă.
Comentarii recente