O echipă internațională de cercetare, condusă de specialiști de la Universitatea din Bonn și Max Planck Institute of Animal Behavior, a identificat în ficatul porumbeilor structuri bogate în fier care ar putea funcționa ca un „compas” magnetic, explicând capacitatea păsărilor de a se orienta când lipsesc reperele vizuale.
Cercetătorii au observat macrofage hepatice care acumulează cantități semnificative de fier şi prezintă superparamagnetism, o proprietate fizică ce permite reacția la câmpuri magnetice. Au găsit, de asemenea, fibre nervoase care ar putea transmite aceste semnale către creier.
Pentru a testa ipoteza, 34 de porumbei voiajori au fost eliberați la circa 19 km de adăpost într-o zi complet înnorată. 18 dintre ei au primit clodronat, o substanță care elimină macrofagele şi le întrerupe legătura cu sistemul nervos. Păsările netratate au găsit drumul spre casă în aproximativ 70 de minute, iar cele tratate au devenit dezorientate şi nu s-au întors în aceeaşi zi.
În schimb, în zile senine toate păsările, inclusiv cele tratate, au navigat eficient, ceea ce indică faptul că porumbeii folosesc mai multe strategii de orientare: soarele şi indicii vizuali ca prim reper, iar mecanismele magnetice hepatice când cerul este acoperit.
Rezultatele oferă una dintre cele mai convingătoare explicaţii pentru navigația porumbeilor și deschid direcții pentru studii suplimentare asupra percepției câmpului magnetic la animale.
Comentarii recente