ș Sătenii români au fost prădați de către refugiați, grăniceri și Armata Roșie, care a adus cu sine foame în regiune.

În septembrie 1944, refugiații din Arad au devastat și jefuit împrejurimile zonei. Localnicii s-au ascuns în păduri din cauza fricii. În plus, Armata Roșie, care suferea de foame, a ajuns și ea în zonă.

Grănicerii din Chișineu-Criș și militarii ruși s-au alăturat jefuitorilor.

Doctorul în istorie din Arad, Andrei Ando, a strâns informații despre aceste jafuri pentru a nu lăsa trecutul județului să fie uitat. Până acum, a publicat 20 de cărți cu datele adunate în ultimii ani.

Andrei Ando este doctor în istorie al Universității din Oradea și doctor în Filologie al Universității Aurel Vlaicu din Arad.

În data de 19 septembrie 1944, prefectul județului a cerut o anchetă pentru a verifica informațiile conform cărora populația din Satu-Rău s-a confruntat cu refugiații și grănicerii din Chișineu-Criș, care se retrăseseră acolo pentru a scăpa de armatele germane și ungare.

Populația se plângea de abuzurile militare, inclusiv de bătăi și arestări, care erau cauzate de necesitatea aprovizionării trupelor și a cailor. Pe de altă parte, refugiații din satele din jurul Aradului au început să jefuiască localnicii și să fure hrana pentru animale.

Situația s-a înrăutățit odată cu sosirea Armatei Roșii în zonă, care și ea suferea de foame și a început să confiște alimente din gospodăriile oamenilor.

Prefectul a fost informat despre situația disperată a localnicilor din Satu-Rău și a trimis imediat un corp de control acolo.

Într-un raport al comandantului Gărzilor Cetățenești din Plasa Gurahonț, căpitan în rezervă Bogdan Ioan, se menționează că în Satu-Rău s-a constatat că o populație de cel puțin cinci ori mai mare decât capacitatea de cazare a satului s-a refugiat acolo.

Această populație refugiată a invadat terenurile agricole ale localnicilor, distrugând recolta și solicitând alimente în mod gratuit. De asemenea, o coloană de grăniceri din Chișineu-Criș, condusă de plutonierul major Petru F. Dumitru, s-a stabilit în apropierea satului, ocupând terenurile agricole și provocând dezordine.

Soldații grăniceri au agresat oamenii din comună, folosind paturile de arme și tragând gloanțe în direcția lor. Plutonierul major Petru F. Dumitru a refuzat să-i identifice și să-i oprească pe acești soldați.

Situația putea duce la un conflict inevitabil între populație și refugiați, iar comandantul Gărzilor Cetățenești a solicitat măsuri urgente pentru a rezolva această situație.

În concluzie, refugiații din Arad au cauzat probleme și jafuri în zona în care s-au stabilit în septembrie 1944. Armata Roșie și grănicerii din Chișineu-Criș s-au alăturat acestor jafuri, provocând panică și frică în rândul localnicilor. Situația a fost semnalată de doctorul în istorie Andrei Ando, care a strâns informații despre aceste evenimente în diferite cărți.