Islanda, care de decenii a păstrat o politică de distanțare față de integrarea europeană şi control strict al apelor sale teritoriale, reevaluează acum opţiunile strategice din cauza schimbărilor din politica externă a Statelor Unite şi a retoricii preşedintelui Donald Trump.
Un şir de evenimente recente, inclusiv sugestiile repetate ale lui Trump privind Groenlanda şi remarca controversată a lui Billy Long — nominalizat pentru postul de ambasador al SUA în Islanda, care a glumit că insula ar putea deveni cel de-al 52-lea stat american — au alimentat incertitudinea la Reykjavik. Premierul Kristrun Frostadottir a afirmat că episodul legat de Groenlanda a declanşat o reevaluare a politicii externe în rândul electoratului.
Chestiunea va ajunge în faţa populaţiei în urma unui referendum planificat pentru această vară, în care islandezii vor decide dacă autorităţile pot începe negocieri exploratorii cu Uniunea Europeană. Procesul de aderare ar putea dura ani, însă dezbaterea reflectă o schimbare semnificativă în atitudinea publică.
Pentru UE, o eventuală integrare a Islandei are valoare geopolitică: insula este poziţionată în Atlanticul de Nord, la poarta Arcticii, şi ar oferi blocului o ancoră într-o regiune intens disputată. Din punct de vedere economic, Islanda are indicatori sociali buni – speranţă de viaţă şi egalitate de gen peste media UE – dar decizia va depinde în primul rând de implicaţiile pentru pescuit şi securitate.
Islanda este singura ţară membră NATO fără armată proprie şi s-a bazat istoric pe garanţiile de securitate ale SUA. În contextul percepţiei unui Washington mai imprevizibil, autorităţile de la Reykjavik caută alternative de asigurare; UE nu este o alianţă militară, dar parteneriatele recente şi clauzele de asistenţă mutuală din tratate sunt văzute ca elemente care pot oferi susţinere diplomatică.
Pe plan intern, comunităţile costiere, unde pescuitul reprezintă o parte esenţială a economiei, sunt reticente faţă de cedarea controlului asupra apelor teritoriale. Bruxelles-ul ar putea oferi derogări pentru a atrage Islanda, dar scepticismul local rămâne un obstacol major. Susţinătorii aderării invocă, în schimb, avantaje economice: stabilizarea monedei şi reducerea inflaţiei. Islanda înregistrează în prezent o inflaţie de aproximativ 5,2%, aproape dublu faţă de media zonei euro.
Sondajele timpurii arată o competiţie strânsă pentru votul de la referendum, iar dezbaterea s-a adâncit, divizând societatea într-un mod neobişnuit pentru tradiţia sa consensuală. Susţinătorii moderati argumentează că demararea negocierilor nu înseamnă un angajament definitiv, ci o evaluare a ofertei Bruxelles-ului, urmată eventual de o decizie suverană a cetăţenilor.
Comentarii recente