Gheorghe Macii, un voluntar care a oferit informații pentru armata română, a fost ucis în timp ce aduna aceste informații.

Gheorghe Macii, soldatul din contingentul 1933, a fost unul dintre eroii discreți ai luptei pentru județul Arad în septembrie 1944. El a murit împușcat aproape de casă, fiind voluntar într-o misiune.

La mijlocul lunii august 1944, Macii s-a întors demobilizat de pe frontul Crimeii. În momentul invaziei armatei maghiare în plasa Șiria, el s-a oferit voluntar pentru a sprijini Armata Română.

Doctorul în istorie din Arad, Andrei Ando, a strâns informații despre Gheorghe Macii și nu lasă trecutul județului să piară. În ultimii ani, el a adunat date și le-a publicat în diferite cărți, ajungând la un număr de 20 de publicații.

Andrei Ando este doctor în istorie al Universității din Oradea și doctor în Filologie al Universității Aurel Vlaicu din Arad.

Conform cercetărilor lui Andrei Ando, Macii a fost trimis într-o misiune de recunoaștere, deplasându-se cu bicicleta la Sântana, în satul Caporal Alexa. Aici, el a spionat intențiile, efectivul și dotarea armatei maghiare și a transmis toate informațiile Regimentului 85 Infanterie prin intermediul agentului de legătură serg. Ionescu, plutonierul-major Văduva și comandantul plutonului din Agriș. Pe baza acestor informații, armata română a dezvoltat un plan de rezistență în perimetrul respectiv.

În data de 19 septembrie 1944, Macii a observat că în comuna Agriș au rămas doar patru soldați unguri, restul trupelor efectuând operațiuni în alte zone. El a alergat la Drauț, unde se afla poziționat plutonul român, și a condus infanteriștii pentru a captura acei patru soldați unguri, dezvăluind și ascunzișul lor în pădure.

În aceeași zi, în timp ce pleca într-o nouă misiune, Macii a fost surprins de bombardamentul german lângă biserica din Agriș. A fost lovit de schije și rănit grav. A fost transportat la spitalul militar din Buteni, dar a murit pe 21 septembrie 1944.

„Andrei Ando mărturisește că în urma lui Macii au rămas soția și trei copii minori, care nu aveau niciun sprijin material sau avere. Deoarece Macii nu era mobilizat sau concentrat, nu i s-a putut întocmi dosarul de pensie, iar familia a fost expusă să trăiască în mizerie. În acest context, pretorul Potoran Coriolan a solicitat prefectului Aradului, la 14 octombrie 1944, să ia în considerare atitudinea patriotică a lui Gheorghe Macii și să-l propună pentru a fi decorat post mortem cu decorația „Bărbăție și Credință”. De asemenea, a cerut Ministerului de Război să-l considere pe Macii voluntar în Regimentul 85 Infanterie, iar pe baza acestor aprobări și a extrasului de deces, să se poată întocmi dosarul de pensie pentru familia sa”, afirmă Andrei Ando.

Andrei Ando mai menționează că localnicii din Agriș au inițiat o colectă și au adunat 70.000 lei și cereale, pe care le-au oferit văduvei lui Macii ca primă măsură de sprijin.