Singura carieră de sulf nativ din România, deschisă la începutul anilor 1970 în Munții Călimani, a funcționat mai mult de două decenii și a lăsat în urmă peste 300 de hectare puternic afectate. Exploatarea, începută în jurul anului 1970 și oprită definitiv în 1997, a transformat vârful Negoiul Românesc (1.840 m) într-un crater uriaș înconjurat de halde de steril, unde regenerarea naturală a fost împiedicată de aciditatea solului.
Parcul Național Călimani, cu peste 24.000 de hectare și vârfuri vulcanice de peste 2.100 m, găzduiește azi acest peisaj antropizat: „un peisaj dezolant, unde vegetația își face loc greu din cauza acidității substratului rezultat”, notează administrarea parcului. Depozitele de steril ocupă între 180 și 200 de hectare și afectează solurile, fauna și calitatea apelor din bazinul hidrografic. Apele care izvorăsc din perimetrul minier sunt, potrivit parcului, „lipsite de viață”.
Proiectul minier, considerat în anii 1970 strategic pentru industria chimică internă, viza extragerea a sute de mii de tone anual. Tehnologiile de prelucrare implementate la acea vreme nu au adus rezultatele economice scontate, iar exploatarea s-a confruntat cu alunecări de teren, eroziune și probleme tehnice care au accentuat costurile. După închiderea din 1997, planurile de ecologizare prevăzute prin hotărârea de Guvern nu au fost puse în practică la scară completă.
Zona rămâne accesibilă turiștilor, deși drumul este degradat și peisajul este poluat; reprezintă totodată o amenințare pentru animale și o provocare pentru refacerea habitatelor montane ale Parcului Național Călimani.
Comentarii recente