Paradoxul orașelor mici din România constă în faptul că acestea rămân învechite, aglomerate de trafic și cu costuri în creștere.

Transformările prin care au trecut orașele mici din România în ultimii ani rămân un motiv de uimire pentru mulți români. Aceștia observă prețuri tot mai mari, trafic sufocant și o ancorare în trecut a multora dintre aceste localități. Există peste 300 de orașe în România cu mai puțin de 100.000 de locuitori, majoritatea având sub 30.000 de oameni. Multe dintre ele se confruntă cu declin demografic, infrastructură deficitară și lipsa investițiilor importante. În trecut, economia multor orașe mici se baza pe uzine și fabrici vechi, care au devenit necompetitive odată cu liberalizarea pieței. Astfel, multe dintre acestea au cunoscut un declin brusc după 1990, iar privatizările și restructurările postcomuniste nu le-au putut salva de la dezafectare. Mulți români au părăsit aceste orașe în căutarea de locuri de muncă mai bune, dar unii s-au întors ulterior și au fost surprinși de stagnarea și aglomerația din aceste localități. Prețurile chiriilor, alimentelor și serviciilor sunt similare între orașele mari și cele mici, deși veniturile în orașele mici sunt mai mici. Diferențele dintre România și Europa de Vest au scăzut, iar unii români observă o îmbunătățire a situației în ultimii ani.