Paradoxul moștenirii dacice constă în faptul că legendele inventate despre Decebal și Zamolxis sunt mai captivante decât cetățile autentice.

Munții Șureanu găzduiesc cele mai multe cetăți dacice din România, dar în afara Sarmizegetusei Regia, vizitată anual de mulți oameni, majoritatea așezărilor atrag puțini turiști. Istoria dacilor continuă să fascineze românii, dar cetățile lor autentice rămân ignorate.
Sarmizegetusa Regia, capitala dacilor în timpul regelui Decebal, a fost distrusă de romani la începutul secolului al doilea și redescoperită în secolul al XIX-lea, când interesul pentru comorile antice de aur a crescut. Situl UNESCO se află într-un loc izolat din Munții Șureanu, la aproximativ 40 de kilometri de Orăștie și 50 de kilometri de Hunedoara. Deși este popular, alte cetăți dacice din zonă nu atrag atenția turiștilor.
Cetățile dacice Costești, Blidaru, Piatra Roșie, Bănița, Căpâlna, Fețele Albe și Ardeu, precum și alte așezări mai puțin cunoscute, sunt de interes mai mult pentru arheologi decât pentru turiști. Accesul dificil și lipsa de facilități îi descurajează pe mulți să le viziteze. În schimb, restaurantele și pensiunile cu tematică dacică sunt din ce în ce mai populare în România.
Legendele despre daci, precum cele legate de Chipul lui Decebal sau Peștera Veterani din Cazanele Dunării, atrag turiști dornici de a explora aceste locuri. Hotelul Scorilo din Poiana Mărului și alte locuri din Munții Șureanu sunt denumite în conformitate cu legendele locale, aducând oamenii mai aproape de istoria și cultura dacilor.