Cine protejează pe cei care salvează vieți? Noaptea fatală pentru care nimeni nu era pregătit: „În momentul în care au început să urle în stație, a început haosul.”

La zece ani de la tragedia din clubul „Colectiv“, polițiștii încă se confruntă cu lipsa unui suport adecvat pentru a gestiona traumele pe care le întâlnesc în exercitarea profesiei lor. Confidențialitatea lipsește, iar frica de stigmatizare este mai puternică decât rușinea.

Efectele intervențiilor în situații-limită nu dispar odată cu încheierea misiunii. Oboseala, gândurile persistente și dificultatea de a reveni la viața de zi cu zi sunt provocări cu care se confruntă polițiștii după intervențiile traumatice. Cu toate acestea, lipsesc mecanisme clare de sprijin pentru aceștia, iar lipsa încrederii îi împiedică să ceară ajutor.

Experiențele traumatice din teren se acumulează în timp pentru mulți polițiști, fără a exista un sistem eficient de sprijin. Lipsa prevenției și marginalizarea discuțiilor despre sănătatea mentală în cadrul instituțiilor afectează negativ bunăstarea psihologică a polițiștilor.

În ciuda existenței unor servicii de sprijin psihologic la nivel instituțional, accesul la acestea este limitat și insuficient. Frica de stigmatizare și lipsa confidențialității îi descurajează pe polițiști să ceară ajutor. Lipsa unei culturi a sprijinului și a prevenției contribuie la perpetuarea problemelor de sănătate mentală în rândul polițiștilor.