Explorarea enigmelor lui Brâncuși de către cel mai de seamă „brâncușolog” din lume.

Doina Lemny, doctor in istoria artei, muzeograf si cercetatoare la Centrul Pompidou Paris, cel mai mare „brancusolog” din lume, a oferit un interviu pentru Adevarul, in care a discutat despre legendele si stirile false legate de Constantin Brancusi.

La Timisoara s-a deschis cea mai mare expozitie Brancusi din ultimii 50 de ani in Romania. Este o mare nebunie, biletele s-au epuizat in primele doua zile, iar aproximativ 10.000 de rezervari s-au facut deja online.

La expozitie vin oameni simpli, iubitori de arta, persoane publice, politicieni, care ulterior invadeaza Facebook-ul cu poze. Cu toate acestea, exista inca multe intrebari si legende despre Brancusi. Un artist recunoscut de Franta ca fiind unul de-al lor, dar pe care il iubim si noi la fel de mult.

Una dintre legende sustine ca Brancusi a vrut sa doneze intreaga sa opera Statului Roman, iar Academia Romana s-a intrunit intr-o sedinta pe 7 martie 1951 pentru a analiza oferta. Sedinta a fost condusa de Mihail Sadoveanu, care impreuna cu George Calinescu, Camil Petrescu, Geo Bogza, Victor Eftimiu si alti mari intelectuali romani l-au dat afara pe Brancusi, refuzandu-i oferta.

Aceasta este de fapt o minciuna raspandita in mediul online. In realitate, Brancusi nu a intentionat niciodata sa-si doneze atelierul Romaniei.

Doina Lemny, doctor in istoria artei, muzeograf si cercetatoare la Centrul Pompidou Paris, este cel mai mare „brancusolog” din lume. A dedicat 30 de ani pentru a-l studia pe Brancusi, pentru a-i intelege arta si omul, dar si pentru a impartasi descoperirile sale altora. A scris mai multe volume despre viata si opera lui Brancusi. Ea este acum curatorul expozitiei Brancusi de la Muzeul de Arta din Timisoara.

„Sunt multe legende in jurul personalitatii lui Brancusi. Legenda despre donatia catre Statul Roman este una periculoasa. Pentru ca nu s-a inteles bine ce s-a intamplat in 1951-1952. A fost o propunere din partea Academiei, ca Brancusi sa fie primit ca membru. Au fost trimisi niste emisari la Paris pentru a-l vedea pe Brancusi. Au facut un raport pozitiv cand s-au intors, iar la sedinta respectiva fiecare academician si-a exprimat parerea. In final, propunerea a fost respinsa. Dar nu a fost niciodata vorba de o donatie. Brancusi nu a facut aceasta oferta. Nu exista nicio urma, nicio scrisoare. Eu m-am uitat la toate notitele, nu exista niciun biletel”, a explicat Doina Lemny pentru Adevarul.

„Se preia automat o stire falsa si se raspandeste fara ca nimeni sa o corecteze. Academia Romana, acum doi ani, a emis un comunicat, dar nimeni nu l-a luat in seama”, a adaugat Lemny.

Contrar legendei, Brancusi a planuit sa-si doneze operele Statului Francez, tara in care a locuit in ultimii 50 de ani ai vietii sale.

„A lucrat 50 de ani la Paris, in atelierul sau parizian. In Romania nu a avut niciodata un atelier, pentru ca a plecat de tanar, dupa terminarea studiilor. Chiar daca ar fi avut intentia de a dona atelierul, unde putea sa-l puna? In ce oras? In Bucuresti nu a avut atelier. In Craiova, nici atat. Acolo a lucrat in birturi. La Targu Jiu stia ca a lasat sinteza operei sale din Paris. Nu a existat niciodata o astfel de tendinta. Muzeul National de Arta din Paris a facut tot posibilul pentru a obtine cetatenia franceza pentru Brancusi. Nu pentru ca Brancusi nu mai voia sa fie roman, ci pentru a putea primi donatia, el trebuia sa fie francez. A obtinut cetatenia franceza cu trei ani inainte de moarte, pentru ca era necesar pentru donatie”, a adaugat Doina Lemny.

Brancusi era multumit ca avea cateva opere in Romania, la Bucuresti si la Craiova, si ca a lasat o comoara la Targu Jiu.

„El era suficient de inteligent sa stie ca oamenii care vor sa vada atelierul sau vin la Paris, nu se duc in Romania. Si acum este dificil sa ajungi la Targu Jiu. Petreci cinci ore intr-un autobuz pentru a vedea aceasta capodopera. Era o problema practica. Si aici vine smecheria lui, lasa statul francez sa pastreze continutul atelierului meu cu conditia ca acesta sa fie reconstituit dupa moartea mea. El stia ca atelierele respective vor fi demolate imediat dupa moartea lui. Dar el voia ca intregul atelier, cu aranjamentul pe care l-a facut, sa fie reconstituit”, a explicat Doina Lemny.

O alta legenda este legata de faptul ca Brancusi ar fi renegat Romania. Doina Lemny a descoperit scrisori si insemnari in arhive care indica o relatie continua a lui Brancusi cu tara mama si cu romanii.

„El nu a plecat din cauza ca a fost alungat, ci pur si simplu a plecat pentru a intra in dialog cu ceea ce se intampla in centru artei europene, care era Parisul. Cand a plecat din Romania in 1904, era deja absolvent. Brancusi nu a intrerupt niciodata legatura cu tara, nu s-a suparat niciodata pe tara. A colaborat la expozitii in Romania. Nu era cunoscut pana in 1913, cand a participat la o expozitie de arta contemporana franceza la New York, unde a fost scandal cu opera „Domnisoara Pogany”. Incepand de atunci, Brancusi a devenit cunoscut in America, iar colectionarii au inceput sa-l solicite si sa-i cumpere lucrarile, iar el a inceput sa traiasca din propriile creatii. Pana atunci, a trait din ajutoarele compatriotilor. Primele lucrari pe care le-a realizat au fost cumparate de prietenii romani, artisti si scriitori, si au fost donate muzeelor. Incepand din 1920, Brancusi a inceput sa primeasca comenzi publice din partea romanilor. Nu putem spune ca a fost renegat. El a fost mereu solicitat de romani si a raspuns. Dar a imbatranit, exista scrisori in Arhiva Brancusi in care diplomatii ii scriu, sefi de legatii ale Romaniei ii propun sa faca monografii”, a povestit Doina Lemny.

Pentru ansamblul de la Targu Jiu, Brancusi a primit o comanda din partea Ligii Femeilor Gorjene, condusa de Aretia Tatarascu, sotia primului ministru din acea epoca, Gheorghe Tatarascu.

„Brancusi a luat aceasta comanda in serios, dar a cerut libertate totala in scrisoarea sa de raspuns. A venit in tara pentru a vedea unde ar putea amplasa acest ansamblu. In mintea lui era sa construiasca o coloana fara sfarsit. El nu mai era la stadiul de a face soldati cu armele in mana, cu casti, cu tancuri… Voia o coloana care sa transcenda spatiile si care sa fie asociata cu inginerul Stefan Georgescu Gorjan, fiul unui prieten din tinerete. A ajuns la Targu Jiu, a ales Targul Fanului, impreuna cu Stefan Georgescu Gorjan, au turnat aceste elemente si au ridicat coloana care are aproape 30 de metri inaltime. Vazand entuziasmul romanilor in jurul ansamblului, Brancusi a obtinut un buget suplimentar si a realizat si Poarta Sarutului, la intrarea in parc, si apoi Masa Tacerii”, a mai declarat Doina Lemny.

Urmatoarea poveste este legata de incercarea demolarii Coloanei Infinitului. Si aceasta nu este o legenda, ci s-a intamplat cu adevarat.

„Totul a fost din ignoranta. In 1953, in Romania s-a organizat Festivalul International al Tineretului. Toate judetele trebuiau sa trimita bani, iar judetul Gorj era sarac. Comitetul de Partid a venit cu ideea de a demonta coloana lui Tatarascu pentru a topi fonta si a aduna bani. Au trimis oameni cu boi care au incercat sa traga de ea, dar coloana nu s-a clintit deloc. Apoi au trimis un tractorist care a legat coloana cu o funie si a tras cu tractorul. Tractoristul mi-a spus ca a tras atat de tare incat a fost aproape sa-si rupa tractorul, dar coloana nu s-a miscat. Si au lasat-o acolo. La acea vreme, ce puteau ei sa stie despre simbolistica? Suntem in 1953”, a povestit Doina Lemny.

O alta minciuna legata de Brancusi este legatura sa de dragoste cu cantareata Maria Tanase.

„Este o legenda inventata, pornita de la scrierile lui Petre Pandrea, care nu l-a cunoscut pe Brancusi, dar a povestit in asa fel incat ai impresia ca a stat cu el in atelier si a vazut toate momentele de iubire dintre Brancusi si Maria Tanase. Nu exista nimic adevarat. Dar probabil ca ne place sa vedem doua vedete care se intalnesc intr-un mare moment de iubire. Suna bine”, a mai spus Doina Lemny.

„Gura lumii merge in continuare, dar as ruga jurnalistii sa nu mai transmita astfel de minciuni”, a concluzionat Doina Lemny.

In 1956, in regimul comunist, s-a organizat o expozitie retrospectiva Brancusi la Bucuresti pentru a celebra artistul la 80 de ani. Brancusi a trimis fotografii si ar fi vrut sa vina, dar era deja bolnav si nu a putut. Apoi, in 1957, a murit. In 1970, s-a organizat o expozitie mare la Bucuresti, care a fost cea mai mare expozitie Brancusi din Europa.

„A fost cea mai mare expozitie retrospectiva Brancusi, cu sculpturi aduse din toata lumea. Acum, nu as putea organiza asa ceva. Chicago, Philadelphia, toate muzeele din America au trimis lucrari. A fost o expozitie despre care nimeni nu a mai vorbit. Exista aici o chestiune de psihanaliza. Nu s-a vorbit despre asta pentru ca le era rusine sa recunoasca ca a fost renegat de regim. Dar putini au fost cu adevarat renegati de regim. Din punctul meu de vedere, Brancusi nu a fost indepartat de tara”, a adaugat Lemny.

Interesant este ca Muzeul National de Arta din Paris a cumparat primele trei opere ale lui Brancusi abia in 1947, foarte tarziu.

„A fost invitat in America, unde erau multi colectionari bogati care i-au oferit toate conditiile, atelier, tot. Ii placea America. Era fascinat de zgarietorile de cer, de aceasta ambianta ultra-moderna. El era modern, desi il numim un taran din Carpati, dar mintea ii functiona ca o sageata… Cred ca atunci cand a plecat din Romania nu stia franceza, dar s-a adaptat. Vorbea franceza cu accent romanesc. A incercat sa invete si engleza, dar nu a reusit. Cand emigrezi in Franta, nu iti schimbi mediul in acelasi fel ca atunci cand emigrezi in America. El a simtit asta si a preferat sa ramana in Franta”, a mai spus Doina Lemny.

Una dintre cele mai ciudate intamplari este legata de lucrarea „Cumințenia Pământului”. Este marea durere a Doinei Lemny, care s-a implicat cat a putut in acest caz dificil.

„Sunt foarte suparata pentru ca s-a intamplat ceva foarte grav. In 1956, cand s-a organizat expozitia Brancusi, Ministerul Culturii a apelat la toti colectionarii sa aduca operele pentru a realiza aceasta expozitie. A venit si inginerul Gheorghe Romașcu cu „Cumințenia Pământului”, o opera unica si o capodopera. Dupa terminarea expozitiei, Ministerul Culturii a alocat o suma de bani pentru a le oferi particularilor si a le spune ca daca doresc sa vanda opera, li se va oferi atat. Gheorghe Romașcu a acceptat si a vandut opera! „Cumințenia Pământului” a intrat in colectiile Muzeului National de Arta, a fost expusa de mai multe ori, iar dupa evenimentele din 1989, cand toata lumea isi revendica case, terenuri si alte lucruri, s-a intamplat o nenorocire. Nu stiu cum, dar factura de cumparare a disparut. Mostenitorii lui Gheorghe Romașcu au facut aceasta declaratie ca opera le-a fost confiscata. Ceea ce nu este adevarat. A fost vanduta! Acum cer milioane. Dar muzeul nu a putut demonstra pentru ca factura a disparut”, a mai spus Doina Lemny.

Una dintre lucrarile care nu a ajuns la expozitia de la Timisoara este „Cumințenia Pământului”. Desi aceasta se afla in Romania, intr-o banca.

„Nu ne-au imprumutat-o pentru ca eu am facut parte din comitetul de negociere cand am incercat sa o cumparam si se supara pe mine. Este opera la care tin cel mai mult, sincer, si as dori ca ea sa ajunga intr-un muzeu. Este o opera care nu se vede, oamenii o uita si nu mai exista. Si nu vreau sa o uitam. Toti ministrii care vin la putere spun ca se ocupa de „Cumințenia Pământului”. Niciun stat din lume nu aloca 15 milioane de euro pentru a cumpara o opera de arta. Statul aloca o suma pentru achizitii diverse. Pentru cumpararea unei opere de talia aceasta, vin investitorii, oamenii bogati, prietenii muzeelor, se strang bani de la populatie. Noi nu am reusit sa strângem bani. Si am pierdut. Acum nu stiu daca mai putem reusi”, a conchis Doina Lemny.