De ce zilele sunt mai scurte în timpul iernii și ce obiceiuri și credințe populare sunt asociate cu perioada de după echinocțiul de toamnă. Sugestii pentru activități pe data de 22 septembrie.

În fiecare an, în jurul datei de 22/23 septembrie, emisfera nordică sărbătorește echinocțiul de toamnă, un fenomen fascinant în care ziua și noaptea au durate aproximativ egale, iar Soarele răsare și apune la est și vest indiferent de latitudine. În 2025, acest moment special va avea loc pe 22 septembrie, la ora 21:19 în România.

Ce înseamnă cu adevărat echinocțiul? De ce zilele devin mai scurte odată cu apropierea iernii? Cum ne afectează acest fenomen de la schimbarea orei până la tradițiile transmise din generație în generație? Vei găsi răspunsuri clare în următoarele rânduri, care vor dezvălui explicații astronomice, povești fascinante despre simbolismul echinocțiului și tradițiile populare care ne conectează încă la ritmurile naturii.

Termenul are o origine interesantă. Cuvântul „echinocțiu” provine din franceza „équinoxe”, moștenită din latină „aequinoctium”, combinând „aequus” – egal și „nox” – noapte. Echinocțiul de toamnă marchează momentul când Soarele se aliniază deasupra ecuatorului, fiind un moment rar când ziua și noaptea sunt egale.

În acele ore, parcă timpul își ține respirația: lumina și întunericul împart lumea în mod perfect, fiecare cu câte 12 ore.

După echinocțiu, emisfera nordică primește mai puțină lumină directă. Aceasta se datorează înclinației axei Pământului și mișcării sale în jurul Soarelui. Soarele urcă mai puțin pe cer, răsare mai târziu și apune mai devreme. Rezultatul? Zile tot mai scurte și nopți tot mai lungi.

Această tendință continuă până pe 21 decembrie, când are loc solstițiul de iarnă – cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte din an. Abia după acest moment, lumina începe să crească, iar primăvara își face treptat simțită prezența.

Imediat după echinocțiu, schimbările devin palpabile: diminețile devin mai reci, serile se întunecă mai devreme, iar zilele devin tot mai scurte.

Între 23 septembrie și 21 decembrie, emisfera nordică este înclinată către întuneric, cu temperaturile scăzând progresiv.

Un alt moment important este trecerea la ora de iarnă. În 2025, aceasta va avea loc în noaptea de 25/26 octombrie. La ora 4:00, ceasurile se dau înapoi la 3:00, câștigându-se o oră de somn, dar pierzându-se din lumina zilei, care pare să fie și mai scurtă, cu serile venind mult mai devreme.

Pe lângă explicațiile astronomice, echinocțiul de toamnă a fost întotdeauna plin de mister și semnificație. În folclor, este văzut ca o poartă între lumi: între lumină și întuneric, între trecut și viitor.

În satele românești, ziua de 22 septembrie era marcată prin obiceiuri menite să aducă belșug și protecție: conform superstițiilor, cine trecea singur prin păduri sau câmpuri în acea zi risca să „deranjeze spiritele toamnei”. În schimb, cei care gustau din recoltele simbolice erau considerați binecuvântați pentru lunile următoare.

Echinocțiul ne reamintește că timpul nu stă în loc și că lumina și întunericul fac parte din același echilibru fragil. Este un moment de reflecție, de curățare a gândurilor și obiceiurilor vechi și de reconectare cu natura.

Pe scurt: zilele mai scurte ale iernii nu sunt un mister, ci rezultatul unei armonii perfecte între axa Pământului, mișcarea sa în jurul Soarelui și ciclurile naturii – iar echinocțiul de toamnă este poarta magică care ne îndeamnă să privim cu atenție aceste schimbări.