Panait Istrati, visătorul care a renunțat la idealurile sale în urma presiunilor istoriei: „Nu mai am încredere în nicio idee, în niciun partid, în niciun om“.

De-a lungul vieții sale, Panait Istrati a avut de înfruntat numeroase lupte: cu colegii săi cu care nu a împărțit cafeaua la Capșa și nici uniforma militară în tranșeele Primului Război Mondial, cu propriile idei politice și cu tuberculoza, o boală incurabilă la vremea sa. Nu se știe care dintre acestea l-a afectat mai mult.

Un tânăr intră într-o speluncă din Portul Brăila, unde muncitorii nemulțumiți își strigă drepturile în toate limbile pământului. Într-un mediu semiîntunecat, lumina încearcă să pătrundă prin geamul murdar, dar este acoperită de fumul de țigară scos de hamalii din port. Închizând ușa în urma sa, el lasă în urmă o lume întreagă: orașul cosmopolit, grădina publică, chioșcul unde cânta fanfara regimentului și domni cu melon și doamne cu umbreluțe de dantelă. A murit copilul care hoinărea pe malul Dunării, iar acum rămâne tânărul care crede în socialism.

Apoi, el se mută în București, unde se implică în mișcarea socialiștilor, având contact cu lideri importanți ai vremii. În timpul refacerii mișcării socialiste, el se angajează la biroul de plasare al unui militant important. Participă la proteste și manifestări, devenind tot mai implicat în lupta proletară.

Panait Istrati se confruntă cu numeroase provocări și schimbări de orientare politică de-a lungul vieții sale. În cele din urmă, el se distanțează de regimul comunist și se întoarce în România, unde își petrece ultimii ani într-o mănăstire, luptându-se cu boala și cu propriile convingeri. De-a lungul vieții sale, el a fost atacat și contestat de diverse grupuri politice, dar a rămas un om cu convingeri puternice și un luptător pentru dreptate și adevăr.

Panait Istrati a fost un scriitor controversat, căruia îi pasă mai mult de idealurile sale decât de politică sau de recunoașterea publicului. În ciuda criticilor și a schimbărilor de orientare politică, el a rămas un om dedicat cauzelor pe care le-a îmbrățișat. A murit tânăr, dar cu o operă literară bogată și cu o viață marcată de lupta pentru dreptate și adevăr.