Un studiu a fost supus criticilor pentru afirmaţia sa că linia de descendenţă umană ar fi fost aproape de a fi pierdută.

Un nou studiu susține că linia descendenței umane a reușit cu greu să supraviețuiască acum aproximativ 900.000 de ani, datorită unui număr restrâns de doar 1.280 de indivizi. Cu toate acestea, mai mulți oameni de știință au ridicat critici semnificative la această cercetare, care a fost publicată la sfârșitul lunii august în revista Science.

Studiul, realizat de o echipă de cercetători din China, se bazează pe un model de analiză genetică pentru a determina că existența strămoșilor speciei umane a fost amenințată de dispariție timp de cel puțin 120.000 de ani, conform Agerpres.

Cu toate acestea, alți oameni de știință au întâmpinat acest studiu cu scepticism. Aylwyn Scally, cercetător în genetica evolutivă umană la Universitatea din Cambridge, a comentat că „în comunitatea geneticienilor a existat un răspuns aproape unanim, care afirmă că acest studiu nu este convingător”, conform AFP.

Este recunoscut faptul că este posibil să fi existat o reducere semnificativă a numărului de oameni în evoluția acestei populații. Cu toate acestea, precizia presupusă a modelului utilizat este pusă sub semnul întrebării, având în vedere intervalul de timp luat în considerare și metodele similare care au dus la rezultate diferite în trecut, a mai susținut Scally.

Deoarece este foarte dificil să se extragă ADN din fosile rare ale strămoșilor umani vechi de câteva sute de mii de ani, oamenii de știință folosesc mutațiile observate în genomul oamenilor moderni pentru a deduce schimbările care au avut loc în trecut, utilizând modele informatice.

Echipa chineză a utilizat genomul a 3.150 de oameni moderni și a concluzionat că „aproximativ 98,7% dintre strămoșii lui Homo sapiens au dispărut” în această perioadă de blocaj, acum 930.000 de ani, conform lui Haipeng Li, co-autor al studiului și cercetător la Institutul pentru Nutriție și Sănătate din Shanghai.

Ulterior, timp de 120.000 de ani, populația preumană a continuat să scadă, ajungând la aproximativ 1.300 de indivizi, conform studiului. Li a explicat că „strămoșii noștri au fost aproape de dispariție și au trebuit să coopereze pentru a supraviețui”, conform AFP.

Acest episod ar fi fost cauzat de o răcire a climei și a durat până acum 813.000 de ani, după care populațiile preumane s-au refăcut în timpul unei creșteri a temperaturilor și, posibil, a descoperirii focului, conform cercetătorului chinez.

Această perioadă de blocaj ar fi dus la o consangvinizare puternică, ceea ce a dus la o scădere semnificativă a diversității genetice a acestor hominizi în comparație cu alte specii strâns înrudite, cum ar fi cimpanzeul. Studiul sugerează că acest blocaj ar fi contribuit chiar și la evoluția paralelă a speciilor umane Neanderthal, Denisovan și Sapiens, care se presupune că s-au despărțit de un strămoș comun în jurul aceleiași perioade.

Aceasta ar explica de ce găsim atât de puține fosile din descendența umană în prezent. Cu toate acestea, această afirmație a fost infirmată de paleontologi care raportează noi descoperiri în Kenya, Etiopia, Europa și China.

Un cercetător de la British Museum, Nicholas Ashton, intervievat de revista Science, susține că „ipoteza unui colaps global al populației nu se potrivește cu descoperirile arheologice și cu fosilele umane”.

În schimb, Haipeng Li crede că hominizii care trăiau în Eurasia și Asia de Est în acea perioadă nu erau neapărat strămoșii oamenilor moderni. El afirmă că „populația străveche care a fost aproape de dispariție este strămoșul tuturor oamenilor moderni, altfel nu am avea urme ale acesteia în ADN-ul nostru”.

Pe de altă parte, Stephan Schiffels, specialist în genetica populațiilor de la Institutul german de antropologie evolutivă Max Planck, și-a exprimat „scepticismul profund” față de studiul chinez, invocând îndoieli că cercetătorii chinezi au luat în considerare incertitudinile statistice din domeniu. Potrivit acestuia, „nu va fi niciodată posibil” să se utilizeze analiza genomică a oamenilor moderni pentru a ajunge la un număr atât de precis de 1.280 de indivizi care au trăit atât de mult timp în urmă.

Schiffels a adăugat că datele utilizate sunt cunoscute de ani de zile și că metodele de estimare a populațiilor din trecut nu au ajuns niciodată la concluzia că exista o perioadă în care strămoșii oamenilor moderni erau atât de aproape de dispariție. În aceste condiții, Pontus Skoglund de la Institutul britanic Francis Crick comentează că este greu de acceptat concluzia lor.