Rostok, o navă, a fost scufundată sub mister. Marinarii au început să bea alcool rafinat îndulcit cu apă minerală, discutând între ei în limba rusă, presupunând că eu nu înțeleg.

La 2 septembrie 1991, Nava Rostok a eșuat în dreptul localității Partizani. După 15 ani, epava a fost ridicată la suprafață, dar trei scafandri și-au pierdut viața în timpul operațiunii.
Eșuarea navei Rostok în fața satului Partizani rămâne un mister. Se pare că acest accident a fost intenționat, cu scopul de a forța începerea lucrărilor la o rută alternativă de navigație: canalul Bâstroe, care urma să lege Dunărea de Marea Neagră, ca alternativă la canalul Sulina. Potrivit Historia, acest canal a fost utilizat de URSS până în 1957, când a fost definitiv colmatat de Dunăre.
Nava ucraineană Rostok, care era veche, se îndrepta spre Tunisia din portul Reni din Ucraina, transportând produse siderurgice cu o încărcătură de peste 5000 de tone.
Eșuarea navei, care măsura 117 metri în lungime, s-a produs perpendicular pe brațul Sulina, în dreptul milei 31, fără a provoca victime umane.
Presupusul sabotaj a fost avansat cauza accidentului în presă. Ziarul România Liberă a publicat în data de 10 noiembrie 2004 un reportaj cu Grigore Fadei, un localnic din satul Partizani, care a fost martor ocular al naufragiului navei. „Nea Grigore ne-a spus că imediat ce nava a eșuat, echipajul s-a salvat sărind pe mal, fără să fie rănit nimeni, chiar și cu bagaje. Martorii spun că aceștia s-au retras într-o parte. „S-au pus pe băutură”, spune bătrânul. „Beau alcool rafinat cu apă minerală. Vorbeau între ei în rusă… credeau că nu înțeleg. Dar eu știu și rusește. Spuneau ceva despre faptul că românii nu mai au pe unde să treacă. Și eu cred că au făcut-o intenționat. Au ales chiar și locul cel mai bun, aici, unde canalul este cel mai îngust”, a concluzionat Grigore, conform publicației.
Blocarea Dunării a dus la captivitatea mai multor nave în aval de Sulina, inclusiv a vasului de pasageri care efectua curse Tulcea-Sulina. Locuitorii erau obligați să traverseze satul pe jos pentru a se îmbarca pe alte nave și a-și continua călătoria. Timp de un an, localitățile din aval de Partizani au fost aprovizionate pe uscat prin sat, până în 1992, când s-a decis lărgirea canalului Sulina pentru a facilita trecerea navelor comerciale.
Pentru a face loc acestei curburi de 500 de metri, au fost demolat case în Ilganii de Sus și populația a fost mutată într-o altă parte a satului, unde li s-au construit case noi. Blocarea canalului Sulina a însemnat pierderi de zeci de milioane de dolari pentru România.
În timpul blocării canalului, o parte din navele comerciale au folosit Canalul Dunăre-Marea Neagră, unde distanța și costurile erau mai mari. Pentru a debloca canalul, s-a încheiat un contract cu firma grecească Drossinos Elefterios în 1994, dar aceasta nu a reușit să miște nava din loc după numeroase încercări.
În 2004, autoritățile române au reluat licitațiile pentru scoaterea epavei, deoarece Ucraina inaugurase prima fază a canalului Bâstroe. Lucrările au fost câștigate de consorțiul format din firmele: Multraship (Olanda), Titan (SUA) și Deltacons (România), care, după eforturi îndelungate, au reușit să taie și să ridice bucăți din nava Rostok la 30 noiembrie 2005, după 15 ani.
Firma americană a reușit să scoată la suprafață submarinul nuclear Kursk, iar nava Rostok a fost ridicată la suprafață folosind aceeași metodă.
Pentru scoaterea acestei nave, au fost necesare și sacrificii umane, trei scafandri pierzându-și viața în timpul lucrărilor, John Whitekettle (SUA) și Anthony James Eke (Anglia). În memoria lor, pe malul drept al Dunării, a fost ridicat un monument chiar în dreptul locului unde nava Rostok a eșuat.