De la renumitul cozonac pufos din romanul „La Medeleni” la versiunea mai economica preferata de comunisti, prezentata pe ambalajele de unt.

Unul dintre deserturile preferate, care îmbină tradiția cu inovația și aduce mereu amintiri din copilărie, este cozonacul. În cartea „Delicioasa poveste a cozonacului românesc“ a scriitoarei Tatiana Niculescu, publicată la Editura Humanitas, sunt prezentate câteva momente cheie din istoria acestei prăjituri.

Trilogia „La Medeleni“ a lui Ionel Teodoreanu, care a avut un succes imediat de public, relatează povestea copilăriei și a adolescenței, cu imagini ce includ cozonaci. Personaje precum bătrâna bucatăreasă sau avocatul care vorbește despre cozonaci aduc un aer nostalgic în roman.

Desi cozonacul părea a fi popular în roman, în anii ’30 nu era încă răspândit uniform în întreaga țară. Dicționarul enciclopedic ilustrat al limbii române din trecut și de astăzi il definea în termeni generali, ca un fel de pâine dulce, asociată cu sărbătorile de Crăciun și de Paști, care se făcea acasă sau se cumpăra de la cofetării.

Jurnalul unei fete greu de mulțumit al lui Eugenia Maria Acterian, scris în anii ’30, conține referiri la cozonaci, evidențiind atmosfera sărbătorilor de Paște și Crăciun din acea perioadă.

Caietele de rețete transmise din generație în generație devin relicve prețioase ale vremurilor de dinaintea Cortinei de Fier. O rețetă de cozonac din caietul unei învățătoare din Botoșani arată ingeniozitatea femeilor în perioadele de penurie alimentară, cu soluții creative pentru a înlocui materialele obișnuite.