Se spune că vinul de Sarichioi, o licoare divină, a fost creat din soiul de struguri adus de vânturile puternice.

Odată, în tărâmul galben al Sarichioiului, creștea o viță de vie franțuzească care producea un vin nobil. Deși acest lichior nu mai este la modă în prezent, legenda sa a rămas vie.

În Dobrogea, regiunea inundată de ape și arsă de soare, cultivarea viței-de-vie s-a împletit cu religia locuitorilor. Fiecare soi de viță de vie avea o poveste, la fel de celebră ca și vinul în sine.

Negrul de Sarichioi era un vin foarte apreciat la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind savurat în restaurantele de lux din București, Constanța și chiar Constantinopole.

Legenda vinului de Sarichioi, așa cum o povestește scriitorul Cristian Cealera în volumul „Poveștile Mării Negre” de la Muzeul de Istorie și Arheologie Constanța, începe cu mai bine de un secol în urmă, când satul și Lacul Razim au fost loviți de o ploaie devastatoare care a durat trei zile și trei nopți. Pescarii nu puteau ieși din case și se temeau că furtuna le-a distrus plasele și a dispersat capturile. În cea de-a patra zi, vremea s-a liniștit și norii și-au întrerupt plânsul.

Toți pescarii au plecat în grabă, iar ultima barcă aparținea bătrânului Sidor, un ataman în vârstă, ale cărui puteri slăbiseră de-a lungul anilor. Sidor îi învinuia pe ceilalți pescari pentru că l-au lăsat în urmă, uitând că el însuși le învățase meseria. În cele din urmă, a pornit în urmărirea lor, dar fără succes…

În acea seară, când toate bărcile se oprise pe grindul Coșa, unde lipovenii urmau să petreacă noaptea, s-a auzit sunetul clopotului de alarmă, semnalând că o navă era în pericol. Au trimis unul dintre ei să investigheze, iar acesta s-a întors repede cu vestea că, dincolo de Golovița, chiar la Gura Portiței, un vas mare s-a scufundat și era în primejdie.

Lipovenii au decis să sară în ajutor, dar vremea era prea rea chiar și pentru ei, așa că aveau nevoie de un ghid experimentat. Au cerut iertare bătrânului Sidor pentru că nu l-au așteptat la plecarea din sat și l-au numit ataman. Apoi, au plecat cu 15 luntre pentru a salva vasul.

Vasul francez „Le Jour” venea din Marsilia și se îndrepta spre Sulina când a fost lovit de furtună. La bord se aflau 40 de pasageri, echipajul și câteva încărcături de arbuști, flori și lastari și butuci de viță de vie. Majoritatea butucilor erau deteriorați, iar încărcătura era în pericol să fie luată de apă.

Lipovenii au ajuns la un acord cu căpitanul vasului, care le-a oferit o recompensă, conform obiceiului. I-au luat pe toți în luntrele lor, i-au îngrijit și i-au ospătat. După două zile, când furtuna s-a potolit, naufragiații au ajuns în Tulcea și și-au exprimat recunoștința față de salvatorii lor.

Lipovenii s-au întors în Sarichioi și au aprins un foc pe malul lacului. Au aruncat în flăcări lastari de lemn aduși de valuri pe țărm. Lemnul avea un miros ciudat. Bătrânul Sidor a simțit asta și s-a apropiat pentru a investiga. A înțeles imediat că era vorba de butuci de viță de vie. I-a salvat, i-a dus acasă și s-a ocupat de ei.

Anii au trecut. Sidor a îmbătrânit și mai mult și nu mai ieșea la pescuit. Cu toate acestea, el a rămas cu vița de vie care a crescut mândră în curtea sa. A produs un vin bun din strugurii mari și negri și a început să-l vândă la Tulcea, obținând sume considerabile pentru el. Bătrânul ataman nu a păstrat vița doar pentru el, ci i-a dat butucii și celorlalți săteni. Astfel, Sarichioiul a ajuns să aibă o vie.