Pacienţii care solicită investigaţii paraclinice în sistemul public continuă să aştepte de la câteva zile până la câteva luni pentru programări, iar explicaţia frecventă rămâne aceeaşi: „nu sunt fonduri”. Accesul rapid depinde de noroc, de boală şi de zona în care se face solicitarea.
Investigaţiile de imagistică – radiografie, CT, RMN – sunt cele mai afectate. Pentru CT timpii de aşteptare depăşesc adesea o lună, iar pentru RMN se ajunge la câteva luni, situaţie semnalată şi în municipiul Slatina. Singura categorie care păstrează prioritate sunt pacienţii oncologici cu bilet de trimitere „Monitor 2”, care trebuie programaţi în maxim cinci zile lucrătoare şi pot depăşi plafoanele lunare.
De la 1 ianuarie 2026, celelalte categorii Monitor (M3–M8) au rămas supuse plafoanelor obişnuite, cu o singură investigaţie de înaltă performanţă decontată automat pe an, ceea ce, potrivit asociaţiilor de pacienţi, nu este suficient.
Alternativa la lista de aşteptare este plata din propriul buzunar, cost care pentru CT sau RMN poate fi foarte ridicat. Consecinţele: unii pacienţi plătesc, alţii renunţă, iar alţii ajung la Urgenţe din cauza agravării bolii. Vasile Barbu, preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor, semnalează şi practici ale unor furnizori care gestionează selectiv plafonul pentru anumite trimitere.
În 2026 au fost lansate două proiecte menite să elimine plafoanele. Unul, iniţiat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, propune decontarea analizelor de laborator la volum real, cu un buget anual prestabilit şi controale pentru prescriptori. Celălalt proiect vizează revenirea pacienţilor din programele M3–M8 la condiţii fără restricţii, aşa cum erau înainte de modificările aplicate la începutul anului.
Comentarii recente