Un conflict izbucnit pe 14 octombrie 2026 la Şcoala Gimnazială nr. 15 din Timişoara, în urma unei observaţii adresate unui elev de clasa a V‑a, a degenerat în agresiune fizică: elevul a plecat acasă şi s‑a întors însoţit de membri ai familiei, iar profesorul de educaţie fizică a avut nevoie de cinci zile de îngrijiri medicale. Tatăl, 39 de ani, şi fratele, 16 ani, au fost arestaţi preventiv (30, respectiv 20 de zile). Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş a dispus consiliere psihologică pentru martorii incidentului.
Alte două cazuri consemnate în 2025–2026 arată tendinţa: în august 2026, la Pătroaia‑Vale (Dâmboviţa), doi părinţi au agresat o învăţătoare de 48 de ani; în octombrie 2025, în Sectorul 5 al Capitalei, un tată a ameninţat un profesor în timpul orei de sport.
Psihoterapeuta Laura Găvan explică că pentru mulţi părinţi o observaţie la adresa copilului poate fi percepută drept o critică a competenţei parentale, ceea ce provoacă reacţii defensive. Ea recomandă ascultarea fără judecăţi, verificarea faptelor şi discutarea responsabilităţii şi a modului de remediere.
Coach‑ul Madi Rădulescu atrage atenţia şi asupra responsabilităţii şcolii: etichetarea elevilor, expunerea problemelor pe grupuri publice şi lipsa unor canale de comunicare pot escalada tensiunile. Raportul TALIS 2024 arată că, la nivel internaţional, 42% dintre profesorii de gimnaziu consideră gestionarea preocupărilor părinţilor o sursă importantă de stres; în România procentul este 28,6%.
Specialistele sugerează întâlniri periodice între părinţi şi profesori, proceduri clare de gestionare a violenţei şcolare şi modele de mediere practicate în alte ţări pentru a restabili încrederea şi a proteja atât cadrele didactice, cât şi procesul de învăţare.
Comentarii recente