O discuţie pornită pe Facebook a readus în atenţie dilema responsabilităţii faţă de părinţii ajunşi la bătrâneţe: trebuie copiii adulţi să-şi refacă viaţa în jurul îngrijirii părinţilor sau au dreptul să refuze să-i primească în casa lor când au deja familie şi obligaţii?
Un utilizator a povestit cazul unui părinte care nu mai poate locui singur, dar al cărui copil are deja serviciu, familie şi locuinţă insuficientă pentru încă o persoană. Comentariile au fost polarizate: unii au relatat epuizarea îngrijitorilor care şi-au sacrificat cariera şi timpul cu copiii pentru a avea grijă de părinţi, alţii au povestit despre fericirea de a-i ţine aproape până la sfârşit.
Au fost invocate dificultăţile financiare — costul centrelor sau al unei îngrijitoare — şi lipsa unor soluţii reale din partea statului. Mai multe mărturii au arătat efectele asupra căsniciei şi copiilor îngrijitorilor: programul familiei se reorganizează în jurul nevoilor persoanei vârstnice, iar tensiunile şi oboseala afectează relaţiile.
Psihologul Gabriela Marc atrage atenţia că inversarea rolurilor poate genera vinovăţie şi presiune emoţională şi subliniază că îngrijirea nu înseamnă neapărat mutarea părintelui acasă: organizarea îngrijirii, sprijinul financiar şi menţinerea contactului pot constitui alternative responsabile.
Specialista recomandă discutarea din timp a preferinţelor părinţilor, alegerea atentă a unei soluţii profesionale când este nevoie şi împărţirea responsabilităţilor pentru a evita izolarea sau transformarea relaţiei doar în sarcini medicale.
Comentarii recente