Proiectul de lege care prevede obligativitatea uniformei în învăţământul preuniversitar a fost adoptat de Senat pe 21 septembrie şi urmează să fie decis de Camera Deputaţilor. Regulamentul şcolii, cu aprobarea consiliului de administraţie şi a reprezentanţilor părinţilor, va stabili modelul uniformei, iar autorităţile locale sau fonduri externe pot acorda subvenţii pentru achiziţie.
Susţinătorii măsurii invocă reducerea diferenţelor sociale vizibile şi a fenomenelor de ridiculizare. Totuşi, cercetările citate în dezbatere arată rezultate mixte: un studiu românesc (2025) în două şcoli a indicat mai puţine cazuri de excludere legate de vestimentaţie, dar avea un eşantion mic; analize internaţionale pe mii de copii nu confirmă consecvent îmbunătăţiri sociale sau şcolare datorate uniformei.
Aurora Oprea, consilier vocaţional, atrage atenţia că uniforma nu şterge inegalităţile reale: costuri estimate între circa 300 şi peste 800 lei, accesoriile, încălţămintea, geciile sau ghiozdanele rămân factori vizibili care pot stigmatiza copiii defavorizaţi. În plus, pentru familiile fără condiţii elementare (lipsă apă, curent, posibilităţi de întreţinere a hainelor), obligativitatea poate fi o povară şi riscă sancţionarea elevilor care nu pot respecta regulile.
Oprea propune alternative: reguli vestimentare clare şi flexibile (culoare neutră, fără branding ostentativ) şi un „Cod de decenţă” care să permită folosirea hainelor existente, plus politici care să asigure mai multe rânduri de haine pentru copiii vulnerabili, în locul unei uniformizări rigide care nu rezolvă cauzele sociale.
Dezbaterile vor continua la Camera Deputaţilor, iar o întrebare esenţială rămâne: cum va trata sistemul situaţia elevilor care, din motive economice, nu pot purta uniforma impusă zilnic?
Comentarii recente