Digitalizarea administrației fiscale schimbă obiectivul controalelor ANAF: autoritatea nu mai verifică exclusiv existența facturilor și contractelor, ci compară datele din declarații, deconturi de TVA, RO e-Factura și alte raportări pentru a depista neconcordanțe.
Avocatul Călin Stan explică că accentul se mută de la verificarea unei operațiuni punctuale către analiza coerenței întregii activități economice a unei companii. Documentele justificative rămân necesare, dar nu sunt suficiente dacă informațiile din diferite sisteme nu sunt reconciliate.
Controalele pot urmări, de exemplu, servicii furnizate între companii afiliate, tranzacții intragrup, condițiile împrumuturilor sau prețurile de transfer. În astfel de cazuri, inspectori pot verifica dacă serviciile au fost efectiv prestate, dacă au produs beneficii economice și dacă prețurile aplicate sunt conforme cu piața.
Un alt punct frecvent este justificarea economică a cheltuielilor: existența facturii nu garantează deductibilitatea dacă nu se poate demonstra legătura cheltuielii cu activitatea societății. Companiile trebuie să poată identifica, explica și documenta orice diferență între raportări.
Consecința este clară: organizațiile care își reconciliază periodic datele contabile, fiscale și operaționale se expun mai puțin riscului, în timp ce cele cu sisteme separate pot înregistra neconcordanțe care atrag verificări suplimentare.
Comentarii recente