În multe zone rurale din România, mii de familii își completează veniturile vânzând legume, fructe de pădure şi produse tradiţionale la tarabe improvizate de-a lungul drumurilor naţionale sau din faţa gospodăriilor. Chiar dacă vara a adus secetă în unele regiuni, toamna bogată în recolte a alimentat oferta locală şi încurajează economia informală.
Pe DN68, între Hațeg şi Caransebeş, localnicii din satele de pe Valea Bistrei aşteaptă clienţi cu afine, zmeură şi mure, unele cultivate acum în plantaţii, altele culese din pădure. În zona Munţilor Poiana Ruscă se vinde miere „de munte”, iar în satele din jurul Haţegului şi Retezatului locuitorii scot din gospodării legume proaspete, multe provenind din solarii.
Pe drumurile din Oltenia — DN56, DN65 sau DN64 — apar tarabe cu roşii, vinete, ceapă, ardei şi usturoi. În jurul Calafatului, de exemplu, fostele cooperative şi fabrici de conserve au dispărut după anii ’90, iar mulţi foşti salariaţi au revenit la cultivarea terenurilor şi vânzarea directă către trecători.
De la nordul Olteniei, pe DN64, până în vestul ţării, la Coşava sau pe DN68A, produsele „de casă” se recunosc după formă şi urme ale naturii, iar comercianţii admit uneori că unele fructe sunt cumpărate din comerţ şi revândute. Preţurile şi accesul la piaţă variază: prune la 2 lei/kg în unele sate, mere vândute semnificativ mai scump decât în supermarketuri în altele.
Comercianţii spun că lipsa unui sistem organizat de colectare şi desfacere îi obligă să caute clienţi pe marginea drumului, în pieţe sau online. În plus, deschiderea unor noi autostrăzi deturnează traficul de pe drumurile vechi, reducând numărul de potenţiali cumpărători.
Clienţii au păreri mixte: unii apreciază preţurile şi prospeţimea, alţii sunt reticenţi din cauza prafului, gazelor de eşapament sau a unor practici necinste care pot lăsa marfa alterată în interiorul sacilor.
Comentarii recente