Un studiu publicat în Environmental Research Letters estimează că aproape 40% din suprafața continentală a Pământului, excluzând Antarctica, ar putea fi caracterizată drept teren uscat în perioada 2071–2100. Echipa condusă de Yifei Cai, de la Academia Chineză de Silvicultură, analizează proiecțiile pentru mai multe scenarii climatice și include în calcule și răspunsul fiziologic al vegetației la creșterea concentrației de CO₂.
Autorii raportează că, în intervalul 1994–2023, terenurile uscate reprezentau circa 38,58% din suprafața terestră. În funcție de scenariu, proporția proiectată pentru 2071–2100 variază între 39,31% (SSP1-2.6) și 40,28% (SSP5-8.5). În scenariul cu cele mai mari emisii analizat, creșterea suprafeței uscate ar fi de aproximativ 2,37 milioane km² față de perioada de referință.
Studiul definește „drylands” prin indicele de ariditate, raportul dintre precipitații și evapotranspirația potențială; regiuni cu indice sub 0,65 sunt considerate terenuri uscate, incluzând subumede uscate, semiaride, aride și hiperaride. Autorii subliniază că această clasificare climatică nu echivalează automat cu deșertificarea sau transformarea peisajului.
O componentă esențială a cercetării este includerea efectului fiziologic al CO₂: o simulare fără acest efect în scenariul SSP5-8.5 produce o estimare de circa 42,11% teren uscat pentru 2071–2100, diferența fiind de aproximativ 2,44 milioane km². Rezultatele indică, de asemenea, distribuții regionale diferite ale uscării și umezirii, cu schimbări notabile proiectate pentru Australia, estul Braziliei și nordul Africii, în timp ce unele părți din nordul Chinei ar putea deveni mai umede.
Cercetătorii atenționează că proiecțiile depind de scenarii, modele și de modul în care este reprezentată evapotranspirația, iar factorii umani (irigații, gestionarea solului etc.) pot modifica condițiile locale fără a fi surprinși pe deplin de indicatorii climatici.
Comentarii recente