În 2015, Suedia a înregistrat peste 160.000 de cereri de azil, reprezentând mai mult de 12% din totalul Uniunii Europene în acel an, iar aproximativ 35.000 dintre solicitanți erau minori neînsoți. Presiunea exercitată asupra sistemului a determinat o schimbare semnificativă a politicii naționale privind migrația.
Guvernul social‑democrat de atunci a acceptat o înăsprire a regulilor, introducând controale temporare la frontiere și înlocuind, pentru majoritatea solicitanților, permisele permanente cu altele temporare. Măsurile au creat baza unei direcții politice mai restrictive care a continuat și după 2022, când executivul condus de Ulf Kristersson, susținut parlamentar de Democrații Suediei prin Acordul de la Tidö, a extins reformele.
Modificările au vizat aproape toate domeniile: proceduri pentru azil, protecție a refugiaților, reunificarea familiei, migrație de muncă, cetățenie, returnări, detenție și acces la anumite beneficii sociale. La sfârșitul lui 2023, Suedia a redus cota anuală pentru refugiați din programe de relocare de la 5.000 la 900, iar reforme adoptate în 2025–2026 au legat, de exemplu, accesul la concediul parental și alocațiile pentru copii de condiții de rezidență şi muncă.
Cerințele pentru obținerea cetățeniei au fost, de asemenea, înăsprite: sunt necesare perioade mai lungi de ședere, probe mai stricte privind comportamentul și cunoașterea limbii şi societății, precum şi capacitatea de întreținere. Din 1 septembrie 2026, legislația permite deportarea străinilor condamnați şi pentru infracțiuni ale căror pedepse depășesc amenda.
Numărul cererilor de azil a scăzut puternic: în 2025 au fost înregistrate circa 6.700 de cereri noi, cu o rată de aprobare de 23%. Agenția Suedeză pentru Migrație estimează că va scădea la circa 4.200 în 2026 și la 3.700 în 2027.
schimbarea politikii a fost consolidată și de o mutare a opiniei publice și a partidelor: majoritatea formațiunilor, inclusiv social‑democrații, susțin acum menținerea unor reguli mai stricte în materie de migrație.
Comentarii recente