Deși Codul civil stabilește 18 ani ca vârstă minimă pentru căsătorie, legea prevede o excepție prin care instanţa poate autoriza uniunea de la 16 ani. În practică, însă, un număr semnificativ de minori trăiesc în concubinaje neoficiale care reproduc dinamica unei căsătorii, în special fete care ajung în relaţii cu adulți sau cu alți minori.
Experta în politici sociale Roxana Oprea avertizează că aceste aranjamente sunt tolerate social şi instituţional şi transformă copiii în adulţi prematur: renunţarea la şcoală, sarcini timpurii, naşteri şi pierderea oportunităţii de a-şi continua educaţia şi de a-şi construi o viaţă independentă.
Oprea atrage atenţia că fenomenul implică o paletă largă de abuzuri recurente: violuri, agresiuni sexuale, privare de libertate, sancţiuni fizice, avorturi forţate, exploatare în muncă domestică şi împiedicarea accesului la educaţie. Ea subliniază că acest tip de violenţă nu poate fi justificat prin „tradiţie” şi că intervenţia trebuie făcută cât mai devreme, la primele semne de constrângere.
Datele demografice arată proporţii îngrijorătoare: potrivit recensământului din 2021, peste 500 de minore între 11 şi 14 ani erau în „uniuni consensuale”, iar pentru grupa 15–19 ani cifra depăşea 18.500; aproape 10.000 de fete între 16 şi 19 ani erau căsătorite. România are cel mai mare număr de mame minore din UE: aproape 45% dintre mamele sub 15 ani din UE provin din România, iar rata naşterilor la fete de 10–14 ani este de 8,5 ori mai mare decât media europeană.
Specialiştii semnalează lipsa unei centralizări oficiale a datelor şi existenţa rasismului instituţional care reduce vigilenţa faţă de fete, în special din comunităţi rome. ONG-uri precum E‑Romnja şi Colectiva mulțumescpentruflori atrag atenţia asupra barierelor birocratice şi organizează acţiuni publice pentru a cere intervenţii mai eficiente şi o legislaţie clară care să incrimineze căsătoria forţată, în linie cu obligaţiile europene ce trebuie implementate până în 2027.
Comentarii recente