Nivelurile foarte reduse ale Dunării şi ale Rinului din această vară au transformat o problemă hidrologică într-una economică, afectând transportul de mărfuri, industria şi sectorul energetic. În România, transportul pe căi navigabile a avut în 2023 o pondere de 18,9% din totalul mărfurilor în tone-kilometri, cea mai mare din UE, arată date Eurostat; media europeană este de 1,6%.
Când adâncimea fluviului scade, navele trebuie încărcate mai puţin: pe sectoare ale Dunării româneşti reducerea încărcăturilor a ajuns până la 40%, iar pe unele segmente ale Rinului barjele au putut transporta doar circa 20% din capacitatea obişnuită, potrivit analizei Coface. La Baziaş, debitul Dunării era la 1 septembrie de 1.550 m3/s, faţă de media multianuală pentru septembrie de aproximativ 3.800 m3/s, iar INHGA anunţa posibile scăderi în continuare.
Efectele se extind dincolo de transportatori: companiile care depind de livrări pe apă trebuie să caute rute alternative, cresc costurile logistice şi pot modifica planurile de producţie. Schimbarea rapidă către transport rutier sau feroviar este limitată de capacitatea infrastructurii şi de volumele mari implicate.
Problemele s-au suprapus cu cele din sectorul energetic: Nuclearelectrica a oprit controlat Unitatea 1 la 28 iulie şi a declanşat oprirea Unităţii 2 pe 13 august, din cauza nivelului insuficient al Dunării pentru sistemul de răcire. Cele două reactoare au o capacitate totală de circa 1.400 MW, reprezentând în mod obişnuit aproximativ o cincime din producţia electrică a ţării.
În perioadele de debit redus, sistemul energetic poate fi afectat simultan prin scăderea producţiei hidro şi prin restricţii la centralele care folosesc apă pentru răcire. Dragările şi utilizarea barjelor cu piatră pentru redirecţionarea debitului în zona Cernavodă au fost măsuri de urgenţă luate pentru a asigura prizele de apă necesare funcţionării centralei.
Experienţa din 2018 arată că astfel de episoade cresc semnificativ costurile de transport şi pot reduce creşterea economică; în contextul unei economii europene deja moderate, frecvenţa tot mai mare a fenomenelor extreme devine o provocare strategică pentru infrastructura construită pe ipoteze hidrologice tradiţionale.
Comentarii recente